Arhiva Răspândacul

Raspandacul
Publicatie pentru minti spongioase

Editorial
Una dintre Fericirile cuvântate de Hristos pe munte sună asa: "Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni si vor spune tot felul de lucruri rele si neadevărate împotriva voastră." Abia acum, după ce am citit tâlcuirea părintelui Nicolae Steinhardt la pilda smochinului neroditor, îmi dau seama că această cuvântare contine esenta învătăturii crestine, în paradoxul său. A fi prigonit, ocărât, acuzat pe nedrept din pricina lui Hristos înseamnă (cu smerenie cred) să nu fii niciodată o piatră de poticnire pentru semenul tău. Să nu te aperi cu orice pret, dacă asta îl înversunează pe detractorul tău împotriva ta sau pe altii împotriva lui. Lasă-te batjocorit, dacă este cazul, dar sub nici o formă să nu determini pe vreunul dintre fratii tăi să cadă în păcat: cu gândul, cu vorba ori cu fapta. Numai cuvintele acestea dacă le-am avea prezente în minte tot timpul, ar fi de ajuns să ducem o viată curată si simplă. Chiar dacă după legile pământesti, ale moralei omenesti, ai avea perfectă dreptate, dincoace, în plan duhovnicesc, cauza ta este pierdută.
(Silvia Velea, silvia_gh2002@yahoo.com )

Gând
Împacă-te cu tine însuti si vor fi în pace cu tine Cerul si pământul. (Sf. Isaac Sirul)

Imagine

Recomandare de carte
Dăruind vei dobândi (Nicolae Steinhardt)

Desi cartea este alcătuită dintr-o succesiune de predici mai întâi vorbite, abia mai apoi asternute pe hârtie, acestea se înscriu, mai degrabă, în aria foarte restrânsă a eseului teologic. În Cuvânt înainte, autorul ne lămureste mai bine decât oricine asupra crezului său despre predici si predicatori: "...predicile devenind ceea ce trebuie de fapt să fie, o mărturisire publică si un dialog cu ascultătorii, iar nu o trufasă, pedantă, sclivisită dojană sau o învătătură triumfalistă. Predicatorul si enoriasii păsesc împreună - dibuind, revenind, stăruind, pricepând anevoie, minunându-se - către Hristos."
Lectura acestei cărti mi-a reînviat o amintire veche si dragă, anume vizita facută unui preot bătrân, cândva călugăr la Cernica. L-am găsit în grădină, legănându-se într-un balansoar, înconjurat de flori. Ne-a povestit (mie si prietenei mele) câte-n lună si-n stele, istorii cu sfinti si cuvioase, ne-a recitat poezii din Crainic, Topârceanu, Eminescu... Si, din când in când, aparent fără nici o legătură, ne amintea să ne rugăm pentru păsările călătoare, ca ele să treacă cu bine marea si să se întoarcă acasă. Pe mine mă privea scurt si rar. Nu cu o privire caldă, blândă, învăluitoare, ci una rece-fierbinte, pătrunzătoare, ca o flacără de sudură. Nimic dureros sau stânjenitor, dimpotrivă, ochii lui mă umpleau de o lumină albastră, strălucitoare...
(Silvia Velea)

Caseta tehnică
Editor: Lucian Velea ( lucian.velea@lexica.ro )
Sponsor: Lexica ( www.lexica.ro )
Sugestiile, comentariile, contributiile si materialele propuse pentru publicare sunt binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Dacă îti place Răspândacul, nu uita să îti anunti si prietenii despre existenta sa.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la raspandacul.lexica.ro.