Publicatie pentru minti spongioase
Editorial
Am terminat Codul lui Da Vinci.
M-am apucat la prânz si a doua zi la prânz era gata - asta la
mine înseamnă pe nerăsuflate. Marfă carte! Imediat după aia
am sărit pe Google si dă-i si caută! În primul rând am dat
peste scandaluri. Forumuri pline de discutii, pustani, casnice,
punkeri, popi, yoghini… toate soiurile de lume îsi dădeau cu
părerea si săreau unii la gâtul altora. M-am pus în pielea
unui credincios care merge la biserică când îsi aduce aminte.
M-am pus în pielea unuia care îsi face cruce numai când are
necaz sau vrea să-i iasă numerele la loto. M-am pus în pielea
bunicii mele care se roagă de mai multe ori pe zi pentru sănătatea
noastră. M-am pus în pielea unuia care a auzit de biserică,
dar n-are timp de ea, că sună mobilul întruna. În sfârsit, m-am
pus în pielea mea. Crescut pe vremea lui Ceausescu, intrat cu tărie
în perioada de tranzitie, mototolit, dar cu capul încă sus după
16 ani de capitalism românesc. Pot să trag o concluzie? E o
carte bună? E rea? Probabil că doar bunica n-ar fi terminat
lectura când ar fi început să se prindă despre ce e vorba. În
toti ceilalti cred că s-ar fi născut măcar un mic semn de întrebare.
Codul lui Da Vinci m-a dus imediat cu gândul la Matrix. Nu numai din cauza Sionului si Merovingianului,
ci datorită firului comun care le străbate: în carte,
Biserica, undeva sus, tinându-te departe de un anumit "rău";
în film, masinile, oferind o lume de vis oamenilor-cocon, pentru
ca să poată functiona cu energia trasă din corpurile lor.
Problema care trebuie sa ne-o punem nu este dacă suntem condusi
de undeva de sus, asta e evident, ci dacă să stăm în
continuare în matrice sau să ne răzvrătim contra ei. Cred ca
cei care avem spiritul de a gândi dincolo de ceea ce primim
zilnic prin televizor, vom reusi, cândva, să evadăm din Matrix.
Asta zic eu.
Respect!
(Alex "Baccilu" Vera, alex.baccilu@softhome.net )
Gând
Adevărul este pretutindeni, dar nu-l recunoaste decât cel care-l
caută. (Nicolae Iorga)
Imagine

Banc
- Domn' doctor, am o problemă, nu prea mă bagă lumea în seamă...
- Următorul...
Recomandare de carte
Dragostea în vremea holerei (Gabriel Garcia Marquez)
Caseta tehnică
Editor: Lucian Velea ( lucian.velea@lexica.ro )
Sponsor: Lexica ( www.lexica.ro )
Sugestiile, comentariile, contributiile si materialele propuse
pentru publicare sunt binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Dacă îti place Răspândacul, nu uita să îti anunti si
prietenii despre existenta sa.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la raspandacul.lexica.ro.