Publicatie pentru minti spongioase
Publicatie pentru minti spongioase
Editorial
Pe stradă,
în autobus, la birou, la o întrunire colegială de genul ceai
dansant, la un chef mai solid, pe bancă în parc cu iubita, în
audienta pentru un job, în sedinta de dimineată, la rând la pâine,
si până la urmă si cu tine însuti acasă, mereu, mereu,
vorbim, ne exprimăm, ne transformăm gândurile în cuvinte, le
îmbrăcăm într-o haină care să fie accesibilă si
celorlalti, care nu sunt telepati.
Am învătat principiile de bază din fragedă pruncie, odată cu
mersul pe jos, cu controlul sfincterelor si cu alte câteva îndemânări,
ne-am perfectionat constant si acum ne considerăm priceputi. De
ce? Fiindcă reusim să trecem de situatiile care impun să
vorbim, să ne exprimăm, sa verbalizăm. Si totusi, avem idee
cam cum o facem, cam cât de obositori sau, dimpotrivă,
relaxanti, suntem pentru interlocutorii nostri? Am sesizat oare,
în viata cotidiană, dacă intentiile noastre de a comunica, de
a împărtăsi informatii sau trăiri sunt asteptate si acceptate
cu plăcere de către cei care ne cunosc, sau apare, în mod mai
greu de văzut sau fătis, o reactie de respingere, de lipsă de
dorintă de participare? Si în fiecare dintre cazuri, ne-am pus
întrebarea: De ce? De ce sunt eu un interlocutor-problemă sau
de ce în jurul meu încetează zumzetul altor conversatii atunci
când încep să mă exprim? Care e secretul de a fi un bun si
locvace (în sensul pozitiv al cuvântului) orator?
Arta conversatiei, tema de reflectie pe care v-o propun acum. E
simplu. Analizati-vă putin, gânditi-vă la felul vostru de a
fi, de a verbaliza, când si cum, ce faceti pentru asta (vă pregătiti
din timp, lăsati totul pe inspiratia de moment), cum ati
actionat în diferitele situatii care au pretins din partea
voastră un tratament mai aparte si o implicare mai profundă,
cum o/îl "vrăjiti" pe iubita/iubitul voastră/vostru,
cum comunicati cu ea/el, cu părintii si cu cei apropiati si
multe, multe altele la care încă nu m-am gândit...
(Liviu Oprică, oldanny.ro@gmail.com )
Gând
Când dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor par a fi adormite
în armonia raiului. (William Shakespeare)
Imagine
Banc
Fata se întoarce foarte târziu acasă. Mama o asteaptă
si spune:
- Măi, fato, nu mi-a plăcut deloc cum te-a sărutat Ionut!
- Nici mie, mamă, dar asta este, încă nu are atâta experientă...
Recomandare de carte
Figuri din antichitatea clasică (IM Marinescu)
Caseta tehnică
Editor: Lucian Velea ( lucian.velea@lexica.ro )
Sponsor: Lexica ( www.lexica.ro )
Sugestiile, comentariile, contributiile si materialele propuse
pentru publicare sunt binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Dacă îti place Răspândacul, nu uita să îti anunti si
prietenii despre existenta sa.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la raspandacul.lexica.ro.