Publicatie pentru minti spongioase
Impresii de călătorie
De la Viena
am plecat către frontiera Italiei, traversând Austria prin pântecul
Alpilor Orientali. Peisaj frumos, cu munti desfăsurati larg,
generos, spre deosebire de cei de pe teritoriul Italiei,
agresivi, care se strâng ca o menghină în jurul autostrăzii.
Am înnoptat la Cervignano del Friuli si în dimineata următoare
am plecat spre Venetia...
Oricine a deschis un album cu fotografii de bună calitate ale
Venetiei si-a putut da seama că este un oras al grandorii, al
culorilor, dar, mai ales, al detaliului. Numai că Venetia din
ilustratii are un aer romantat. La fel de frumoasă si adorată
ca si personificarea sa de pe peretii Palatului Dogilor, Venetia,
invadată de hoarda liliputană a turistilor, îsi etalează si
astăzi nurii sub flash-urile aparatelor de fotografiat... Însă,
dincolo de soarele orbitor de afară, Venetia este un oras al
contrastelor puternice, al umbrelor dense, a cărei metaforă o
regăsesc în celebra Punte a Suspinelor care leagă, ombilical,
Palatul Dogilor de închisorile ducale...
Nu am încercat să-mi "amintesc" Venetia în vreun fel.
Am acceptat că nu mi-era nimic cunoscut din ceea ce vedeam si am
început să cunosc... Imediat ce am străbătut Piazzeta San
Marco, pe sub arcadele Bibliotecii Marciane, având grijă să nu
trec printre cele două coloane din secolul al doisprezecelea,
una pe care tronează leul înaripat (simbolul Venetiei), iar
cealaltă purtând statuia Sf. Teodor (primul patron spiritual al
Venetiei), pe care italienii superstitiosi le ocolesc prin
traditie, ca să nu le aducă ghinion, Venetia mi s-a părut un
fel de pământ al tuturor posibilitătilor, dintre care cele mai
puternice emotii mi le-au dat niste lucrări originale ale lui
Salvador Dali, pe care le puteam admira în voie, lingând o
inghetată, prin vitrina unui magazin. Putină istorie pe care ne-a
relatat-o ghida si bruma pe care o mai citisem si eu prin cărti
nu reuseau să-mi cuprindă emotiile. La un moment dat nici nu am
mai ascultat, în parte fiindcă se făcea greu auzită printre
zecile de grupuri de turisti de toate nationalitătile, în parte
fiindcă retrăiam dureros sentimentul trecerii prin istorie,
ceea ce sporea un altul, mai dureros, acela al intangibilitătii
acestui trecut. Asa că am preferat să văd fiecare lucru într-un
prezent etern, din care făceam si eu parte, si să-mi asum
riscul de a lua foarte putin sau nimic în memorie. Ceea ce s-a
si întâmplat, de altfel. Ca o ironie, redescopăr Venetia din
pliante si fotografii si am devenit un călător în timp care îsi
caută propriile urme prin istoria acestui oras. Prefer să păstrez
clipa de odihnă în mirare pe care am trăit-o în Sala
Marelui Consiliu din Palatul Dogilor, sezând pe bancuta de lemn
lustruit, cu privirea lunecând rătăcit peste picturile lui
Tintoretto si Veronese, si să compar Venetia, din punct de
vedere arhitectural, cu însăsi această sală care a uimit si
uimeste încă inginerii constructori din zilele noastre. Cum s-a
reusit construirea, la acea vreme, a acestei săli lungi de 25m,
cu două iesiri, fără nici un stâlp de sustinere pe mijloc? Ce
mentine la suprafată această încrengătură de limbi de pământ,
fundatii si poduri suspendate? Se spune că miile de trunchiuri
de copaci care sustin de pe fundul Adriaticii toată această
imensă fundatie, în loc să putrezească, s-au calcifiat
datorită acumulărilor de sare. Asa că, în timp, rezistenta
lor a crescut, datorită pietrificării. Oricum, îti dă fiori
senzatia de balans pe care o simti sub mozaicul de sub tălpi, ca
si când te-ai afla pe puntea unui vapor mitic.
Cu sigurantă, multe impresii despre Venetia nu s-au cristalizat.
Sunt încă multe amintiri care dorm în uitare, asteptând si
visând să se nască...
(Silvia Velea, silvia_gh2002@yahoo.com )
Gând
Atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor
termina; sub pasii tăi care urcă, ele se vor înmulti la nesfârsit.
(Franz Kafka)
Imagine

Piazzeta San Marco
Recomandare de carte
Negutătorul din Venetia (William Shakespeare)
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!
Caseta tehnică
Editor: Lucian Velea ( lucian.velea@lexica.ro )
Sponsori: Lexica ( www.lexica.ro ),
Mobiman ( www.mobiman.net )
Sugestiile, comentariile, contributiile si materialele propuse
pentru publicare sunt binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la raspandacul.lexica.ro.