Publicatie pentru minti spongioase
Calendar
8 septembrie - Nasterea Maicii Domnului
Impresii de călătorie
Cineva mi-a
spus că folosesc călătoriile mele drept pretext pentru a
povesti despre sentimente. Asta se întâmplă, poate, si din
cauză că eu amestec lucrurile. Fiinta mea interioară nu este
structurată inelar, asemenea trunchiului de copac. Eu trăiesc
mai degrabă într-o liniste de pădure virgină, în care an după
an se suprapun straturile de frunze. Unii oameni sunt siguri pe
ceea ce gândesc si spun, fiindcă amintirile lor sunt
substantiale. Ale mele, dimpotrivă, sunt mase plutitoare de
senzatii; drept urmare, sunt mai usor de răscolit si influentat.
Însă, tot spre deosebire de ei, lucrul acesta mă face mai
curajoasă, mai permeabilă, mai cuprinzătoare. Eu nu selectez
lucrurile din exterior, ci din interiorul lor...
Întâlnirea cu Assisi a avut asupra mea efectul unei străvechi
formule a fericirii si a destinului. Nu vor rămâne, probabil,
în amintirea mea arcadele impunătoare care sustin Basilica
di San Francesco, nici străzile perfecte, cu multimi de
flori atârnând din aplicele de pe ziduri, grădinile cu alei
care adună fiecare fărâmă de lumină sau mirosul
trandafirilor si al lemnului care se răspândeste în aer. Nici
măcar sfiala care m-a cuprins la vederea lucrurilor personale
ale Sfântului Francisc din micul muzeu. Ci sentimentul că
alunec de pe un acoperis foarte înalt si foarte ud, atunci când
mi-am început rugăciunea la mormântul său. Acolo am înteles
că iubesc viata ca pelerinaj spre mine însămi, spre oameni si
spre Dumnezeu. Altfel nu m-as putea trezi în fiecare dimineată,
dacă asta nu ar însemna să-mi iau "toiagul" si să
merg mai departe. Uneori merg fără să am nici o idee încotro
mă îndrept, dar când sensul unui lucru mi se revelează,
atunci stiu că sunt pe drumul cel bun. Curajul mi-l trag din
convingerea că prin viată trebuie să plutesc, nu să mă agăt
de ea cu amândouă mâinile, că lucrurile trebuie acceptate ca
atare si că doar pe mine am puterea să mă schimb.
M-am întrebat ce anume doresc oamenii de la mine si nu stiu cum
sau nu pot să îmi ceară prin viu grai. Posibil să nu stiu
niciodată. Posibil să nu le dăruiesc niciodată. Lucrul acesta
nu mă mai îngrijorează. Îmi aduc aminte de o replică din
filmul Destinul pensulei, în care personajul Vermeer îl
întreabă pe brutar: "La ce bun să fac tablouri. Ce nevoie
mai are lumea de încă un chip pictat pe pânză?". La care
brutarul răspunde: "Lumea n-a stiut niciodată de ce are
nevoie. Noi îi dăm ce avem, eu pâine, tu tablouri."
Nu vreau ca lumea mea să fie alcatuită dintr-un sir de cortine
care cad succesiv, lăsându-mă singură pe scena propriei mele
vieti. Nu roluri vreau eu, nu virtuti muncite din greu, ci să
simt din adâncul inimii că viata mea se supune lui Dumnezeu.
Vreau să mă descopăr în mod natural, spontan, să trăiesc
bucuriile si suferintele în sine, fără să le raportez
necontenit la greselile trecute si la năzuintele viitoare. Vreau
să cunosc lumea asa cum este, nu prin lentilele nevointelor mele!
(Silvia Velea, silvia_gh2002@yahoo.com )
Gând
Trebuie sa începi prin a face ceea ce este necesar, apoi ceea ce
este posibil, si deodată te vei pomeni realizând imposibilul. (Sfântul
Francisc din Assisi)
Imagine
Mormântul Sfântului Francisc din Assisi
Recomandare de carte
Sfântul Francisc din Assisi (Jacques Le Goff)
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!
Caseta tehnică
Editor: Lucian Velea ( lucian.velea@lexica.ro )
Sponsori: Lexica ( www.lexica.ro ),
Mobiman ( www.mobiman.net )
Sugestiile, comentariile, contributiile si materialele propuse
pentru publicare sunt binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la raspandacul.lexica.ro.