Arhiva Răspândacul


Raspandacul
Publicatie pentru minti spongioase

Impresii de călătorie
Mă las pătrunsă de dragostea ce mă leagă de lucrurile care fac parte din viata mea. Am un moment de perfectă intimitate cu tablourile si icoanele de pe pereti, cu vasele de ceramică de pe rafturile bibliotecii, cu hainele de pe umerase, cu albul peretilor, cu mirosurile savuroase care pătrund pe sub usa camerei dinspre bucătărie... Numai timpul petrecut împreună cu ele le fac pretioase pentru mine, unice, de neînlocuit. Căci, cu adevărat, nu mă îndrăgostesc decât de lucrurile cu care m-am obisnuit, de oamenii al căror mister nu-l caut si nu-l găsesc în imprevizibilitatea lor, ci in iubirea lor.
Ana Blandiana scria cândva despre impresia de modestie si sobrietate pe care o lasă Florenta după strălucirea aristocrată a Venetiei. Impresie asupra căreia revine, înlocuind modestia aparentă a Florentei cu un lux mai ascuns, mai subtil, mai calculat. Fatadelor somptuoase ale Venetiei le corespund aici exterioare de o stranie si perfect proportionată austeritate, contrastând cu podoabele si luxul interior. Scriitoarea engleza Laurie Lee exclama cu năduf: "M-am săturat de Florenta, oras adorabil, dar indigest. Ochii mi-au fost umpluti de tablouri si fresce. Am început să tânjesc după regiunile reci, aerul de tară, măslinii sălbatici fără vârstă si cucul necatalogat."
Pentru mine, Florenta a fost singurul oras a cărui frumusete nu mi-a golit sufletul de substantă, lăsându-mi doar minunata senzatie de a nu mai apartine nici unui loc, nici unui timp, asemenea momentului din zorii zilei când visul se îngemănează cu realitatea. Pentru mine, Florenta a însemnat în primul rând întâlnirea cu Rafael. Nu ametitor, ca în frescele Celor 4 Stanze din Palatul Vaticanului, ci ochi în ochi, viu, prin Donna Velata din Palazzo Pitti. Am stat minute în sir în fata acestui tablou, aproape fără suflare, cu dorinta coplesitoare si voluptoasă de a întinde mâna ca să simt căldura si carnatia obrazului acelei tinere femei necunoscute.
În mod inexplicabil, după Florenta, toate dorintele mi s-au asternut cuminti în suflet, precum colbul răscolit de copitele cailor după ce cavalcada s-a topit în zare. Simteam fragilitatea împăcării, freamătul surd, zbaterea moale de aripi, de parcă as fi călcat pe un pod împletit din fluturi agonizând. Pe unde urma să trec aveam să las insule de tăcere si nemiscare...
Desi am plecat mai departe, către alte orase, Florenta a fost tipătul unui condamnat la moarte în drum spre esafod. Un tipăt menit să consume viata care i-a mai rămas, un tipăt ca o sperantă nebună de a evada în acest tipăt disperat.
(Silvia Velea,
silvia_gh2002@yahoo.com )

Gând
Călătoria este năruirea tuturor bucuriilor! Nu mai pot lua în considerare nici o clădire aici după ce am văzut Italia. (Fanny Burney)

Imagine

Recomandare de carte
Florenta (Catrinel Kolmar)


Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!


Caseta tehnică
Editor: Lucian Velea (
lucian.velea@lexica.ro )
Sponsori: Lexica (
www.lexica.ro ), Mobiman ( www.mobiman.net )
Sugestiile, comentariile, contributiile si materialele propuse pentru publicare sunt binevenite la
raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la
raspandacul.lexica.ro.