Publicatie pentru minti spongioase
Impresii de călătorie
Mă las pătrunsă
de dragostea ce mă leagă de lucrurile care fac parte din viata
mea. Am un moment de perfectă intimitate cu tablourile si
icoanele de pe pereti, cu vasele de ceramică de pe rafturile
bibliotecii, cu hainele de pe umerase, cu albul peretilor, cu
mirosurile savuroase care pătrund pe sub usa camerei dinspre bucătărie...
Numai timpul petrecut împreună cu ele le fac pretioase pentru
mine, unice, de neînlocuit. Căci, cu adevărat, nu mă îndrăgostesc
decât de lucrurile cu care m-am obisnuit, de oamenii al căror
mister nu-l caut si nu-l găsesc în imprevizibilitatea lor, ci
in iubirea lor.
Ana Blandiana scria cândva despre impresia de modestie si
sobrietate pe care o lasă Florenta după strălucirea aristocrată
a Venetiei. Impresie asupra căreia revine, înlocuind modestia
aparentă a Florentei cu un lux mai ascuns, mai subtil, mai
calculat. Fatadelor somptuoase ale Venetiei le corespund aici
exterioare de o stranie si perfect proportionată austeritate,
contrastând cu podoabele si luxul interior. Scriitoarea engleza
Laurie Lee exclama cu năduf: "M-am săturat de Florenta,
oras adorabil, dar indigest. Ochii mi-au fost umpluti de tablouri
si fresce. Am început să tânjesc după regiunile reci, aerul
de tară, măslinii sălbatici fără vârstă si cucul
necatalogat."
Pentru mine, Florenta a fost singurul oras a cărui frumusete nu
mi-a golit sufletul de substantă, lăsându-mi doar minunata
senzatie de a nu mai apartine nici unui loc, nici unui timp,
asemenea momentului din zorii zilei când visul se îngemănează
cu realitatea. Pentru mine, Florenta a însemnat în primul rând
întâlnirea cu Rafael. Nu ametitor, ca în frescele Celor 4
Stanze din Palatul Vaticanului, ci ochi în ochi, viu, prin Donna
Velata din Palazzo Pitti. Am stat minute în sir în fata
acestui tablou, aproape fără suflare, cu dorinta coplesitoare
si voluptoasă de a întinde mâna ca să simt căldura si
carnatia obrazului acelei tinere femei necunoscute.
În mod inexplicabil, după Florenta, toate dorintele mi s-au
asternut cuminti în suflet, precum colbul răscolit de copitele
cailor după ce cavalcada s-a topit în zare. Simteam
fragilitatea împăcării, freamătul surd, zbaterea moale de
aripi, de parcă as fi călcat pe un pod împletit din fluturi
agonizând. Pe unde urma să trec aveam să las insule de tăcere
si nemiscare...
Desi am plecat mai departe, către alte orase, Florenta a fost
tipătul unui condamnat la moarte în drum spre esafod. Un tipăt
menit să consume viata care i-a mai rămas, un tipăt ca o
sperantă nebună de a evada în acest tipăt disperat.
(Silvia Velea, silvia_gh2002@yahoo.com )
Gând
Călătoria este năruirea tuturor bucuriilor! Nu mai pot lua în
considerare nici o clădire aici după ce am văzut Italia. (Fanny
Burney)
Imagine

Recomandare de carte
Florenta (Catrinel Kolmar)
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!
Caseta tehnică
Editor: Lucian Velea ( lucian.velea@lexica.ro )
Sponsori: Lexica ( www.lexica.ro ),
Mobiman ( www.mobiman.net )
Sugestiile, comentariile, contributiile si materialele propuse
pentru publicare sunt binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la raspandacul.lexica.ro.