Arhiva Răspândacul

Raspandacul
Publicatie pentru minti spongioase

Editorial
Pentru tot ce am dorit să fac si nu am făcut as putea să spun că nu am avut timp si nu as minti. Dacă reflectez mai adânc la ceea ce înseamnă lipsa de timp, ar deveni o minciună. Pur si simplu, mi-e mai usor să dau vina pe resorturile care mă îndeamnă să fac ceva anume la un moment dat si să nu fac altceva, fără altă explicatie. Altfel n-as putea să înteleg de ce realizez atât de mult, în scurt timp, atunci când acele lucruri se cer în mod intim făcute. Timpul nu mai are puterea sa despotică, covârsitoare, dimpotrivă, îl simt asemenea crestei de val pe care surfer-ul priceput aleargă victorios. La o analiză mai atentă, probabil că si oboseala nu este altceva decât o confuzie disimulată, o functionare în gol, un permanent contratimp între mine si dorintele mele. Am aflat de curând că vechii greci nu împărteau numai dragostea, ci si timpul, în Cronos, timpul de consum, ceasul cu mii de secundare care ne rostogoleste prin viată, si Kairos, timpul trăirilor unice, al fericirii, as spune eu, fiindcă este o frântură de eternitate. Eu, dureros de lucidă, mă simt ca o piatră pe fundul unui râu: continută si, totusi, lăsată pe dinafara acestei curgeri fără timp. Mi-ar plăcea, măcar pentru o vreme, să mă închid în sinea mea, asa cum fac florile la căderea noptii, fără să mai existe reflexul înfloririi odată cu prima rază de lumină. Căci, în ultima vreme, frânturi de amintiri îmi răzbat din memorie, asemeni razelor de lumină printr-o tesătură rărită. Uruitul unui avion îmi dă reflexul de a-mi feri ochii de strălucirea părului lung, proaspăt spălat, tresăltând pe umeri în mersul grăbit către scoală (clasa a treia, a patra?). Sirena îndepărtată a trenului reînvie tristetea, golită de sperantă, a amurgurilor petrecute în internatul liceului, când ascultam la radio cântecul "Bună seara, iubite". Zgomote, gesturi, imagini fugare stârnesc în sufletul meu pulberea unor senzatii trăite cu mult timp în urmă, în împrejurări cu totul străine de prezent. Asocierile scapă memoriei mele constiente. Sunt iluzii, capcane ale mintii, miraje pe care disperarea le îmbracă pentru a mă ademeni? Usi secrete, mincinoase, spre vietile abandonate?
(Silvia Velea, silvia_gh2002@yahoo.com )

Gând
Timpul e o fiară care are nesfârsita răbdare de a înghiti totul. (Octavian Paler)

Imagine

Banc
Merge acasă motanul împreună cu iubita, după o noapte plină de evenimente. Motanul nu se poate stăpâni si miaună:
- Oh, iubitica mea, as muri pentru tine.
Pisicuta îi aruncă o privire incitantă si întreabă:
- Bine, dar de câte ori?

Recomandare de carte
Nimic nu e întâmplător (Dean Koontz)

Comentează | Citeste stiri | Discută pe forum
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!

Caseta tehnică
Editor: Lucian Velea ( lucian.velea@lexica.ro )
Sponsori: Lexica ( www.lexica.ro ), Mobiman ( www.mobiman.net )
Sugestiile, comentariile, contributiile si materialele propuse pentru publicare sunt binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la raspandacul.lexica.ro.