Publicatie pentru minti spongioase
Publicatie pentru minti spongioase
Editorial
Multă vreme
am crezut că am nevoie să stiu către ce tind lucrurile, să
privesc din perspectivă drumul pe care îl am de parcurs. Aveam
în vedere tintele înalte, cu bătaie lungă, ca să nu mă simt
rătăcită, să pot discerne între adevăr si fals. Stiu, rămânea
pericolul de a mă pierde în iluzii. Era un risc asumat.
Acum stiu că cea mai bună cunoastere se face prin iubire.
Iubirea, în cazul în care se naste, este începutul unei
relatii, nu scopul ei. Iubirea înseamnă deschiderea celui mai
disponibil în fata celui mai putin disponibil, asemeni unei îmbrătisări
cosmice. A explora fiinta celuilalt nu înseamnă a scotoci prin
ea. Foarte rar am simtit la ceilalti iubirea. În schimb, am
simtit dorinta de posesie, dorinta de a-similare,
intentia de a mă face să simt bucuriile si plăcerile vietii
asa cum le simteau ei, să le descopăr la fel.
Cineva mi-a spus odată un lucru pe care l-am înteles foarte
bine prin analogie. Zicea că nu asteaptă de la nimeni, bărbat
ori femeie, să umple golul din viata lui. (Îi simteam acest
gol, singurătatea, ciuda că oamenii pe care îi atinge devin sfărâmiciosi
în mâinile sale. De aici asprimea, graba si nechibzuinta pe
care le regreta mai târziu. "La ce bun?", îl intrebam
eu. "E usor să distrugi ceea ce nu cunosti, ceea ce n-ai născut,
n-ai crescut, n-ai iubit tu." Dar la fel de bine mă putea
întreba si el: la ce bun un om care se lasă lesne înlăturat?
Îi simteam însă si fragilitatea, vulnerabilitatea, nevoia de a
se sprijini cu toată greutatea vârstei trupului si a spiritului
de o femeie caldă, primitoare, prezentă.)
La fel ca si el, nu am asteptat de la nimeni să mă vindece de
tristetea cronică care îmi măcina oasele. Era o stare de
spirit subiacentă, ea însăsi era luciditatea care spunea el că
mă caracterizează - luciditate care atunci când nu se
manifesta ca o supapă de sigurantă era un handicap.
Mi-a luat mult timp până să înteleg că mie mi-era dor de
dragoste. Mi-era dor de gesturile simple, omenesti, de tăcerile
treze în care ele se împlinesc. Si-am căpătat convingerea că
pe oameni îi leagă mai ales micile, măruntele, umilele,
obisnuitele împrejurări de viată despre care vorbesc împreună,
pe care le împart. În general, vorbim atât de mult despre
complexele noastre, temeri, idei, tendinte, dorinte, sperante etc.,
încât mă tem să nu ajungem să semănăm cu o caricatură de
Ignat: doi oameni într-o barcă care, în loc de vâsle, au
lopeti si sapă fiecare pe partea lui. Rezultatul efortului lor
comun este o prăpastie.
(Silvia Velea, silvia_gh2002@yahoo.com )
Gând
Omul are nevoie de dragoste. Viata fără duiosie si fără
iubire nu e decât un mecanism uscat, scârtâitor si sfâsietor.
(Victor Hugo)
Imagine
Site
FOTOdigital.ro
De când camerele foto digitale au început să devină larg accesibile, numărul fotografiilor realizate a crescut exploziv. Si nu este vorba doar de fotografiile cu caracter personal, ci si de cele cu caracter artistic.
În mod firesc, este în crestere si numărul site-urilor care oferă servicii pentru publicarea fotografiilor pe internet. FOTOdigital.ro este un astfel de site românesc, destinat pasionatilor de fotografie artistică. Oricine îsi poate publica creatiile, iar vizitatorii le pot comenta si nota. Sunt disponibile si discutii, articole si stiri în domeniu.
(Lucian Velea)
Recomandare de carte
Chipuri ascunse (Salvador Dali)
Comentează | Citeste
stiri | Discută pe
forum
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai
departe!
Caseta tehnică
Editor: Lucian Velea ( lucian.velea@lexica.ro )
Sponsori: Lexica ( www.lexica.ro ),
Mobiman ( www.mobiman.net )
Sugestiile, comentariile, contributiile si materialele propuse
pentru publicare sunt binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la raspandacul.lexica.ro.