Publicatie pentru minti spongioase
Publicatie pentru minti spongioase
Editorial
Mi-a promis că
în fiecare marti voi primi scrisorile lui. Usor de zis, greu de
făcut. Simteam că măsoară fiecare pas pe care-l făcea înspre
mine. Nu cumva e prea adânc, prea lung, prea departe? Exact
lungimea unui brat ne despărtea adeseori, al său. Parcă s-ar
fi temut de cuvintele pe care mi le spunea. Îi era oare frică să
nu îl înteleg gresit? Dacă eu simteam uneori că mă iubeste,
de ce-mi submina emotiile? De ce tinea să pună el
lucrurile la punct pentru mine? "Graiul este izvor de neîntelegere",
spune înteleapta vulpe. Dar tot ea mai spune că limpede nu vezi
decât cu inima. De ce n-a crezut-o? De ce a ales să lovească
cu pumnul în inimă si nu m-a chemat atunci când ardea de dorinta
s-o facă? Am recunoscut în încăpătânarea lui pe cel care va
pierde întotdeauna din orgoliu. Nici unul n-a avut curaj să-l
dorească deplin pe celălalt, amândoi stăteam în pozitia
"pe locuri - fiti gata", temându-ne de împuscătura
de start. N-am făcut mai putine greseli de atitudine decât el,
numai că - fiind mai usoare - au trecut neobservate. Nu voiam să
mai îndrept nimic, nu cred în lucruri drese, asa cum, în
general, nu cred în eficienta reprosurilor. Pur si simplu, fac tabula
rasa. (Citind despre dorinta de putere, mi-am reamintit că
în această nevoie smintită a oamenilor se află adeseori cauza
suferintei lor. Dragostea este si ea un joc al puterii, câstigă
cel care are o influentă mai mare.) Când vraja, emotia primei
întâlniri, a primelor atingeri, s-a spulberat, cu totii sperăm
să aflăm dincolo de ea miezul hrănitor al iubirii.
N-am ales niciodată căile cele mai usoare, drumurile cele mai
drepte. Nu pentru că as avea neapărat un spirit alambicat, ci
pentru că mă tem de lucrurile facile si caduce. Mă tem de rănile
care încep să prindă coajă fără să fi fost bine curătate.
Mă temeam, de fapt, să nu ne obisnuim să ne întâlnim asa, fără
nici o bucurie, să ne obisnuim să fim singuri si tristi împreună.
Îmi spusese odată că eu par să mă echilibrez în orice.
Atunci când a zis-o mi s-a părut o binecuvântare, acum mă gîndesc
că e mai degrabă un blestem. Adevărul este că aleg calea de
mijloc, cea care-mi tăvăleste sufletul, fără să mi-l zdrobească.
Asa mă echilibrez eu, asteptând să expire timpul oricărei
"neplăceri" din viata mea. N-am instinct de sinucigas.
Nu stiu să previn, mi-e mai simplu să îndur. Mai simplu, nu
mai usor.
Am împăturit scrisoarea după ce am recitit-o încă o dată, rămânând
cu ciudatul sentiment că este adresată de un bărbat necunoscut
unei femei necunoscute si că, din greseală, a nimerit la mine.
Poate că ei nici nu există, scrisoarea aceea nefiind decât
fantezia mea. Oricum, pentru mine, bărbatul si femeia au făcut
un salt în poveste. Acolo, asemenea acrobatilor la
trapez, ei au venit unul în întâmpinarea celuilalt, s-au întâlnit
în aceeasi secundă în aer, si-au întins mâinile în acelasi
timp, si le-au strâns cu aceeasi dorintă si putere...
(Silvia Velea, silvia_gh2002@yahoo.com )
Gând
Scrisorile sunt asteptări introduse în plic. (Shana Alexander) 
Imagine
Banc
Un ascultător sună la un post de radio.
- Bună ziua!
- Bună ziua! Vă ascultăm.
- Am găsit un portofel care contine 15000 dolari si un buletin
de identitate pe numele Popovici Mihai. As vrea să-i ofer o
dedicatie muzicală.
Recomandare de carte
Domnisoara Cristina
(Mircea Eliade)
Comentează | Citeste
stiri | Discută pe
forum
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai
departe!
Caseta tehnică
Editor: Lucian Velea ( lucian.velea@lexica.ro )
Sponsori: Lexica ( www.lexica.ro ),
Mobiman ( www.mobiman.net )
Sugestiile, comentariile, contributiile si materialele propuse
pentru publicare sunt binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la raspandacul.lexica.ro.