Publicatie pentru minti spongioase
Publicatie pentru minti spongioase
Editorial
Îmi amintesc
si acum impactul puternic pe care l-a avut asupra mea prima zi
din anul 2000. N-am putut să nu mă gândesc că un mileniu de
acum încolo anii vor începe cu cifra 2 si că acest lucru este,
poate, singura mea legătură cu viitorul omenirii până în
secunda în care se va trece în anul cu numărul 3000. Ciudate gânduri
pentru un început de an, ati putea spune, dar simteam că abia
atunci mă voi sterge din memoria lumii si că moartea
mea a început în 2000, fiindcă, inevitabil, voi muri într-un
an care începe cu cifra 2...
Au trecut deja sase ani de atunci si eu n-am încetat să caut
corespondentele mistice ale numerelor. De exemplu, n-am să spun
niciodată că m-am căsătorit în anul 2004, ci la 33 de ani. Exact
vârsta la care a fost răstignit Hristos si vârsta la care a înnebunit
Eminescu. Am absolvit liceul în 1989, în anul în care a murit
Steinhardt. Dacă un an nou înseamnă un început de viată, înseamnă
în acelasi timp si un sfârsit de viată, nu? M-a surprins întotdeauna
graba surescitată cu care oamenii trăiesc ultima zi a oricărui
an, pregătindu-se să intre frumosi, veseli, zgomotosi si încrezători
în Noul An. Si totusi, cum se face că în dimineata
următoare, privind buimaci la cartusele arse ale artificiilor si
petardelor care zac în devălmăsie pe străzile si în pietele
pustii, ca într-un decor de film western la care avem impresia că
am adormit spre sfârsit, în linistea indiferentă a zilei care
luminează orasul la fel ca ieri, amintindu-ne ca prin
vis de explozia feerică a focurilor multicolore si clinchetul de
pahare înspumate cu sampanie, ne trezim dintr-un somn întârziat
la fel de confuzi si nelinistiti în privinta viitorului nostru,
cu aceleasi frământări în suflet, cu aceleasi obiceiuri si
prejudecăti în minte? Cum se face că muncim îndârjit,
epuizant, până în ultima clipă a anului ce trece si lenevim
exact la începutul noului an, amânând (uneori, la nesfârsit)
momentul în care vom începe să trudim pentru visurile,
sperantele si iluziile noastre? De ce văd fantoma anului care
tocmai a trecut, femeie tânără si frumoasă, sărbătorită
fastuos cu 365 de zile în urmă, urâtită continuu de greselile
si esecurile noastre, personificată de o fetită care saltă într-un
picior pe trotuar, cântând: "Ursul doarme si visează că
papucii lui dansează..."?
Mie îmi place să adun ani, asa cum îmi place să număr
bornele kilometrice de pe marginea soselelor. Fiindcă ele
marchează distante si etape. Dar si pentru că de fiecare dată
când trec pe lângă una încep, de fapt, un drum necunoscut.
(Silvia Velea, silvia_gh2002@yahoo.com )
Gând
Fiecare început este o consecintă - fiecare început încheie
ceva. (Paul Valery) [Citatepedia]
Imagine
Copiii spun lucruri trăsnite
- Dacă pământul este rotund, cum de nu cădem de pe el?
- El este rotund, dar noi nu mergem acolo unde se face el rotund.
Recomandare de carte
Ispita lecturii (Nicolae Steinhardt)
Comentează | Citeste stiri | Discută pe forum
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai
departe!
Editor: Lucian Velea ( lucian.velea@lexica.ro )
Sugestiile, comentariile, contributiile si materialele propuse
pentru publicare sunt binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la raspandacul.lexica.ro.