Publicatie pentru minti spongioase
Publicatie pentru minti spongioase
Editorial
Obisnuiam,
în fiecare dimineată, stând putin pe marginea patului, să mă
trezesc cu vorbele acestea duhovnicesti: "Silvia, munceste
astăzi ca si cum n-ai muri niciodată si îngrijeste-te de
suflet ca si când ai muri mâine."
Încerc să trăiesc liber, stiind că orice zbatere este în
zadar. Îi iubesc pe răzvrătiti, dar numai pe aceia care se
scoală ("Tinere, tie îti zic, scoală-te!"), care
trec de partea lui Dumnezeu împotriva lor însisi. Sământa
trebuie să fie bună. Uneori mă ucide gândul că El m-a
înzestrat pentru o viată autentic duhovnicească si eu mă
pierd în derizoriu.
Într-o vreme, îmi plăcea să ascult dangătul clopotului de la
catedrala din apropiere. Primul impuls era să las totul baltă
si să merg la slujbă, dar - asteptând putin - îmi dădeam
seama că nu doresc decât să-mi lipesc spatele de zidul
exterior al bisericii, ca si când mi-as trage sufletul după o
fugă istovitoare. Nu înteleg de ce simteam în felul acesta, de
ce nu mă puteam apropia mai mult de oameni. Teama de a-i accepta
asa cum sunt reflectă, poate, slaba mea credintă si teama de a
mă accepta pe mine însămi?
Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi închis pe fiecare într-o lume a sa
proprie, cu oglinzi prin care poti vedea în afară, dar nu poti
fi văzut înăuntru, atunci ce ne-am mai fi dorit, dacă nu să
evadăm din sferele noastre reflectorizante în care ceilalti,
apropiindu-se, îsi văd chipul deformat de formele convexe ale
personalitătii noastre? Cine stie dacă nu asta este menirea
noastră, să ne căutăm si să ne dorim unii pe ceilalti; să
nu ne înăltăm prea devreme ochii spre cer, decât în măsura
în care acesta este locul nostru secret de întâlnire, arcuindu-ne
pe deasupra tuturor lucrurilor - miliarde si miliarde de
curcubeie subtiri, înfăsurând spatiul în toate directiile. Ne
împletim destinele si doar nouă ni se pare câteodată, când
ne simtim goi pe dinăuntru, că suntem găurile mâncate de
molii dintr-o tesătură minunată - pustii ca niste mici
deserturi, dacă trăim cu fruntea în pământ, sau oaze de
lumină, dacă trăim cu fata înăltată spre soare.
(Silvia Velea, silvia_gh2002@yahoo.com )
Gând
Credinta este osteneala care rezultă din strădania de a păstra
integritatea lui Dumnezeu în loc de cea proprie. (Matt Berry) [Citatepedia]
Imagine
Copiii spun lucruri trăsnite
- Ce este sufletul?
- Sufletul e atunci când îti pune mama prăjituri pe farfurie
si îi lasi prăjituri si lu' ăla mic.
Recomandare de carte
Enciclopedia religiilor, cu ilustratii color
Comentează | Citeste stiri | Discută pe forum
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai
departe!
Editor: Lucian Velea ( lucian.velea@lexica.ro )
Sugestiile, comentariile, contributiile si materialele propuse
pentru publicare sunt binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la raspandacul.lexica.ro.