Arhiva Răspândacul


Raspandacul
Publicatie pentru minti spongioase

Editorial
Obisnuiam, în fiecare dimineată, stând putin pe marginea patului, să mă trezesc cu vorbele acestea duhovnicesti: "Silvia, munceste astăzi ca si cum n-ai muri niciodată si îngrijeste-te de suflet ca si când ai muri mâine."
Încerc să trăiesc liber, stiind că orice zbatere este în zadar. Îi iubesc pe răzvrătiti, dar numai pe aceia care se scoală ("Tinere, tie îti zic, scoală-te!"), care trec de partea lui Dumnezeu împotriva lor însisi. Sământa trebuie să fie bună. Uneori mă ucide gândul că El m-a înzestrat pentru o viată autentic duhovnicească si eu mă pierd în derizoriu.
Într-o vreme, îmi plăcea să ascult dangătul clopotului de la catedrala din apropiere. Primul impuls era să las totul baltă si să merg la slujbă, dar - asteptând putin - îmi dădeam seama că nu doresc decât să-mi lipesc spatele de zidul exterior al bisericii, ca si când mi-as trage sufletul după o fugă istovitoare. Nu înteleg de ce simteam în felul acesta, de ce nu mă puteam apropia mai mult de oameni. Teama de a-i accepta asa cum sunt reflectă, poate, slaba mea credintă si teama de a mă accepta pe mine însămi?
Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi închis pe fiecare într-o lume a sa proprie, cu oglinzi prin care poti vedea în afară, dar nu poti fi văzut înăuntru, atunci ce ne-am mai fi dorit, dacă nu să evadăm din sferele noastre reflectorizante în care ceilalti, apropiindu-se, îsi văd chipul deformat de formele convexe ale personalitătii noastre? Cine stie dacă nu asta este menirea noastră, să ne căutăm si să ne dorim unii pe ceilalti; să nu ne înăltăm prea devreme ochii spre cer, decât în măsura în care acesta este locul nostru secret de întâlnire, arcuindu-ne pe deasupra tuturor lucrurilor - miliarde si miliarde de curcubeie subtiri, înfăsurând spatiul în toate directiile. Ne împletim destinele si doar nouă ni se pare câteodată, când ne simtim goi pe dinăuntru, că suntem găurile mâncate de molii dintr-o tesătură minunată - pustii ca niste mici deserturi, dacă trăim cu fruntea în pământ, sau oaze de lumină, dacă trăim cu fata înăltată spre soare.
(Silvia Velea,
silvia_gh2002@yahoo.com )

Gând
Credinta este osteneala care rezultă din strădania de a păstra integritatea lui Dumnezeu în loc de cea proprie. (Matt Berry) [
Citatepedia]

Imagine

Copiii spun lucruri trăsnite
- Ce este sufletul?
- Sufletul e atunci când îti pune mama prăjituri pe farfurie si îi lasi prăjituri si lu' ăla mic.

Recomandare de carte
Enciclopedia religiilor, cu ilustratii color


Comentează | Citeste stiri | Discută pe forum
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!


Editor: Lucian Velea ( lucian.velea@lexica.ro )
Sugestiile, comentariile, contributiile si materialele propuse pentru publicare sunt binevenite la
raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la
raspandacul.lexica.ro.