Arhiva Răspândacul


Raspandacul
Publicatie pentru minti spongioase

Editorial
Îmi observ nerăbdarea, frustrarea, dezamăgirea si teama, toate amestecate într-un sentiment greu de suportat. Fiecare vine dintr-o împrejurare diferită, dar care în dimineata asta s-au revărsat în sufletul meu ca bratele unei delte. În lumea asta, cel care se miscă mai repede, în mai multe directii, este categorisit mai competent. Pe mine miscarea asta pe repede înainte mă sfârtecă în mii de bucătele. Trupul îmi cere repaus uneori, iar viteza celorlalti mă antrenează în nebunia lor. As putea să rămân "nemuritoare si rece", dar asta ar însemna să fac doar un sfert din ce mi se cere. Trăind într-o lume înnebunitor de alertă, unde nimeni si nimic nu asteaptă pe nimeni si nimic, confruntându-mă zilnic cu oameni care mă clasifică după criterii absurde si trebuind să mă supun lor, fizic si intelectual, am ajuns să-mi transform propria viată într-o vânătoare de lăcuste.
De câte ori n-am amânat trăirea unui moment de intimitate cu omul iubit, doar fiindcă o sigurantă prost înteleasă ne-a făcut să credem că el se află în spatele tuturor lucrurilor pe care alegem să le facem la un moment dat? Apoi vine o vreme când nici nu îi mai simtim prezenta ca o vibratie, avem doar senzatia vagă a existentei lui fizice, difuză si densă ca aerul diminetilor de vară. De ce credem că el ne va astepta întotdeauna, neschimbat, neîmbătrânit, netrăit de propria sa viată, dincolo de norii niciodată risipiti ai grijilor, ai gândurilor amăgitoare si ai ambitiilor care ne întunecă zilele? Un punct imobil, constant, în viata asta care ne duce torential la vale. Nu stim când vine ultima clipă când i-am mângâiat obrazul, când i-am spus ultimul cuvânt de dragoste sau ne-am lipit trupul gol de trupul său cald. Ne lăsăm clipă de clipă vietile furate de acele goluri mici si reci ale absentelor repetate din viata celor dragi. Si fiecare clipă, în loc să fie o trăire a dragostei, se preface într-o amintire a dragostei.
Urcând scările către birou, am aruncat privirea pe geam si am văzut soarele. Am simtit nevoia să-i dau binete. Pentru o clipă am fost un om primitiv, care se închină soarelui si care are deplin constiinta că viata lui depinde de acest astru. O simte organic, ca pe o minune înfăptuită. "Trezeste-te!", mi-am zis. "Pentru multi oameni, aceasta este ultima dimineată din viata lor si tu nu stii dacă nu esti numărată printre ei." Si am simtit o bucurie năvălind în sufletul meu si întreaga mea fiintă înăltându-se într-o odă a multumirii! Voi face tot ce am de făcut, dar nu mă voi lăsa preocupată de asta.
(Silvia Velea,
silvia_gh2002@yahoo.com )

Gând
Timpul este moneda vietii tale. Este singura monedă pe care o ai si numai tu poti hotărî cum o vei cheltui. Fii atent ca nu cumva să-i lasi pe altii s-o cheltuie pentru tine. (Carl Sandburg) [
Citatepedia]

Imagine

Copiii spun lucruri trăsnite
- Ce este ambitia?
- Ambitia înseamnă să fii egoist.

Recomandare de carte
Românii între Păcală si Miorita (Vasile Constantin Boghian)


Comentează | Discută pe forum | Citeste stiri | Acum un an
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!



Editor: Lucian Velea ( lucian.velea@lexica.ro )
Redactor: Silvia Velea (
silvia_gh2002@yahoo.com )
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile. Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt binevenite la
raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la
raspandacul.lexica.ro.