Publicatie pentru minti spongioase
Publicatie pentru minti spongioase
Publicistică
Căci nu
toate tările Europei trăiesc în acelasi veac. Anglia putem
zice că e-ntr-al douăzecelea, Austria într-al douăzeci si
nouălea, ...
Dar fiindcă România merge totdauna în fruntea civilizatiei,
fiindcă unitatea Germaniei si a Italiei nu-i nimic mai mult
decât simplă imitare după unitatea noastră, revolutia
franceză - imitatia revolutiei lui Horea, constitutia franceză
- o imitatie a constitutiei noastre, Göthe - ciracul lui
Văcărescu, Thiers - un cliseu a d-lui C.A. Rosetti si Gambetta
- îngânarea vie a d-lui Fleva, de aceea "România"
trăieste în veacul cel mai înaintat, în veacul de apoi, spre
venirea lui Antihrist. Cuvintele însemnează astăzi tocmai
contrariul de ce însemnau odată, cel nebun trece de cuminte si
cel cuminte se ia drept nebun, cel învătat trece de carne cu
ochi si viceversa, autorii trec drept plagiatori si plagiatorii
drept autori, cel cinstit e hot si hotul cinstit, averea trece
drept furt, furtul drept avere.
Pe de altă parte oricine are dreptul de a presupune că e si o
tară sălbatică, unde nu se mai controlează nimic, si fiindcă
cine vine să facă negustorie cu pălării din Paris poate să
ia asupra sa si misiunea de a civiliza capetele pe care acele
pălării se vor aseza, să puie paie în căpătâna acoperită
cu paie si să introducă cultura "picantă" în
sălbatecul popor de la Dunăre; de aceea e foarte natural ca
cineva să caute glorie când o poate căpăta asa de ieften.
Modul de a deveni mare e scurt. Iei o scriere frantuzească,
stergi titlul si scrii altul, stergi numele autorului si pui pe
al tău. Apoi deschizi cartea: unde vezi Jean pui Toader, unde
vezi Ana pui Safta si s-a mântuit, esti deja autor. Îti mai
rămâne s-o pui pe româneste, pentru care treabă rogi pe un
prieten si topul e gata. Bună glorie - si nu-i scumpă.
(Mihai Eminescu, 12 noiembrie 1877)
Gând
Civilizatie. Forme tot mai subtile de a sparge teasta aproapelui.
(Valeriu Butulescu)
Imagine
Exercitiu de inspiratie
În timpurile vechi, cel care era capabil de învătătură stia
lucrurile cele mai mici si taina adâncă. Dar ei erau tainici,
si de aceea nu puteau fi cunoscuti. Deoarece nu puteau fi
cunoscuti, le dau o figură după închipuirea mea: erau timizi,
ca cei care trec iarna un torent; erau nehotărâti, de parcă s-ar
fi temut de vecinii lor; erau gravi, ca niste oaspeti; erau
prudenti, de parcă ar fi trecut pe gheată topită; erau simpli,
ca un lemn nelucrat; erau de necuprins, ca o vale; erau de nepătruns,
ca apa tulbure. Erau cei care, păstrându-si linistea, stiau să
facă curat ceea ce era murdar. Erau cei care, prin stiinta lor
de a face miscarea eternă linistită, contribuiau la viată.
(Lao Tzi)
Întrebare
De ce Tarzan nu are barbă?
Comentează | Discută pe forum | Citeste stiri | Acum un an
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai
departe!
Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactori: Silvia Velea (silvia_gh2002@yahoo.com), Corina Suciu (corina_64@hotmail.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile.
Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt
binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la raspandacul.lexica.ro.