Publicatie pentru minti spongioase
Publicatie pentru minti spongioase
Editorial
Am făcut o
dată greseala de a crede că se poate fugi de lectiile de viată
neînvătate. Numai că, fugind, esti nevoit să o iei iarăsi de
la început, să clădesti un nou loc sub soare pentru tine, ca,
într-o bună zi, să te trezesti prins în aceeasi situatie pe
care ai părăsit-o, ca într-o cursă de soareci. De atunci, nu
mai fug. Nici de ceilalti, nici de mine. Duc bătăliile cu mine
însămi acolo unde viata mi le impune. Fiindcă, în realitate,
nu există alte bătălii în afară de cele cu noi însine.
Luptele cu ceilalti sunt asemenea luptelor cu morile de vânt. Cu
înfrângeri si victorii iluzorii, pentru că, în cele din urmă,
fiecare pasăre pe limba ei piere. Si cele mai grele încercări
sunt cele care ne atacă amorul propriu. Pentru omul inteligent
nu este greu să-si dea seama cum stau lucrurile, ci să ascundă
asta, dacă deconspirarea nu aduce prejudicii sau beneficii
decât orgoliului. Înainte îmi reprimam cu greu replicile
usturătoare, acum nici nu-mi mai vin, asa cum nu-i vin unui om
pasnic gânduri de război.
Altceva mă îngrijorează însă. Mi-e teamă că uneori
procedez precum călătorul din povestirea lui Mrozec, "Mizantropul".
Tot respectând "regulamentele" altora, nu le mai atrag
atentia asupra "pericolului de valiză". (De ce n-as
recunoaste, chiar pândesc clipa când le va cădea în cap,
sperând să se dezmeticească. Dar dacă îi va ucide? Însă
nici măcar în asta nu constă nenorocirea, ci în faptul că eu
"n-am nimic să-mi reprosez".) E usor să fugi, e
foarte usor. E comod să crezi că toate necazurile tale se
datorează exclusiv celorlalti si să cauti zadarnic
locuri si oameni care abia asteaptă să te primească, să te
recunoască si să te facă fericit. Sau, poate, e mai simplu să
lungesti necontenit lista subiectelor despre care nu mai vorbesti
sau a oamenilor cărora nu le mai vorbesti, să cauti solutii de
atitudine, adaptând, rafinând si perfectionând tehnici de
apărare. Să rămâi este greu. Să rămâi si să cauti
sâmburele de dreptate din fiecare nedreptate, cuvântul bun din
potopul de vorbe rele, să decojesti adevărul de minciună. Să
rămâi si să dai Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce-i
al lui Dumnezeu.
(Silvia Velea, silvia_gh2002@yahoo.com )
Gând
Nelinistile si tulburările vietii nu vin din schimbarea
norocului, ci cauzele acestora sunt în noi însine si în
puterea sufletului nostru. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Imagine
Copiii spun lucruri trăsnite
- De ce se pun potcoave cailor?
- La cal se pun potcoave ca să nu cadă pe spate atunci când
pune frână.
Banc
Într-un avion de pasageri, un vultur strigă la stewardesa:
- Păpusă, adu-mi rapid un whiskey, că-s tare smecher!
Ursul, care era în spatele vulturului, strigă si el:
- Păpusă, adu-mi si mie un pahar de whiskey, că-s si eu tare
smecher!
Supărată, tipa se duce la comandantul avionului si se plânge:
- Sefu', am doi pasageri care se dau smecheri!
La care comandantul deschide o trapă si cei doi sunt expulzati
în atmosferă. În plină cădere liberă, vulturul, dând
relaxat din aripi, zice:
- Băi, ursule, ce te dai smecher dacă nu stii să zbori?!
Recomandare de carte
Viata, amorul, moartea (Arthur Schopenhauer)
Comentează | Discută pe forum
| Citeste stiri | Acum un an
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai
departe!
Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactori: Silvia Velea (silvia_gh2002@yahoo.com), Corina Suciu (corina_64@hotmail.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile.
Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt
binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la www.raspandacul.net.