Arhiva Răspândacul


Raspandacul
Publicatie pentru minti spongioase

Nr. 0385/03.08.2006 | ISSN 1842-2195

Răspândacul
Comentează
Discută pe forum
Citeste stiri
Acum un an

Mobiman
Stiri despre mobile
Discută pe forum

Citatepedia
Citate recente
Definitii recente
Poezii recente
Adaugă un citat

Preferate
Linkuri preferate
Imagini preferate
Cărti preferate
Filme preferate

Haioase
Portia zilnică
Distractie masivă
Spune un banc

Engleză
Caută în dictionare
Participă la wiki

Editorial
Sunt zile în care, între răpăitul ploii pe frunze si secundarul ceasului de perete, las viata să treacă cum vrea ea. Nu vreau s-o vad, s-o pipăi, s-o gust sau s-o miros, nu vreau să stiu ce cară cu ea dinspre ceas înspre geamurile în care bate ploaia. O simt doar trecând prin fata mea, ca o femeie prin fata unui bărbat orb. Nu vreau să stiu nici cum arată, nici mersul nu vreau să i-l ghicesc si-mi tin răsuflarea ca să nu-i inspir din greseală parfumul. Nu vreau decât să treacă, ca si cum ar fi ultima femeie care mai are să-mi treacă pe dinainte.
Sufletul meu tânjeste după ceva mai putin amăgitor, ceva care piere si renaste în mod statornic, ceva pe care dorintele mele să nu simtă imboldul să-l însface. Cine sunt eu? Cum sunt eu? Uneori îmi simt personalitatea ca pe ceva bine închegat. Atunci mersul îmi este mai teapăn, privirea dreaptă si arzătoare, de otel călit. Asemeni unui corp scufundat într-un lichid, ocup un anumit spatiu care mi se cuvine si văd cum ceilalti oameni se dau cu respect si uimire la o parte. Îmi place asta. Pot conta pe mine. Sunt o prezentă reală si senzatia pe care o încerc atunci când intru pentru o clipă în câmpul fluidic al celorlalti oameni de pe stradă este aceea a valurilor despicate de botul unei nave. Însă starea aceasta nu durează mult. Mă sublimez destul de repede, astfel ca până acasă mă transform iarăsi într-o masă unduitoare de mirosuri si sunete, de culori si lumini. Nu mai ocup niciun loc în spatiu, spatiul însusi mă ocupă acum pe mine. Mersul îmi redevine sovăielnic, privirea - cumva rătăcită. Iar din întreaga mea personalitate nu mai rămâne decât un sentiment vag al existentei mele fizice.
(Silvia Velea,
silvia_gh2002@yahoo.com )

Gând
Muntele învăluit în ceată nu-i un deal; stejarul în bătaia ploii nu e o salcie plângătoare. (Kahlil Gibran)

Imagine

Copiii spun lucruri trăsnite
- Dacă pământul se învârteste, cum de nu cădem de pe el?
- Nu se învârteste decât pământul, asfaltul nu se învârteste.

Banc
Alinuta lipseste trei săptămâni de la scoală. Când vine înapoi, un profesor o întreabă de ce a lipsit.
- Păi, a murit bunica...
- Cum a murit, când am văzut-o ieri la geam?
- Stiu, o tinem acolo până vine postasul cu pensia.

Recomandare de carte
Zei americani (Neil Gaiman) [BookBlog]


Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!


Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactori: Silvia Velea (
silvia_gh2002@yahoo.com), Corina Suciu (corina_64@hotmail.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile. Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt binevenite la
raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la
www.raspandacul.net.