Publicatie pentru minti spongioase
Nr. 0385/03.08.2006 | ISSN 1842-2195
A:link{color:#0000FF;}A:visited{color:#0000FF;}
Răspândacul
Comentează
Discută pe forum
Citeste stiri
Acum un an
Mobiman
Stiri despre mobile
Discută pe forum
Citatepedia
Citate recente
Definitii recente
Poezii recente
Adaugă un citat
Preferate
Linkuri preferate
Imagini preferate
Cărti preferate
Filme preferate
Haioase
Portia zilnică
Distractie masivă
Spune un banc
Engleză
Caută în dictionare
Participă la wiki
Editorial
Sunt zile în
care, între răpăitul ploii pe frunze si secundarul ceasului de
perete, las viata să treacă cum vrea ea. Nu vreau s-o vad, s-o
pipăi, s-o gust sau s-o miros, nu vreau să stiu ce cară cu ea
dinspre ceas înspre geamurile în care bate ploaia. O simt doar
trecând prin fata mea, ca o femeie prin fata unui bărbat orb.
Nu vreau să stiu nici cum arată, nici mersul nu vreau să i-l
ghicesc si-mi tin răsuflarea ca să nu-i inspir din greseală
parfumul. Nu vreau decât să treacă, ca si cum ar fi ultima
femeie care mai are să-mi treacă pe dinainte.
Sufletul meu tânjeste după ceva mai putin amăgitor, ceva care
piere si renaste în mod statornic, ceva pe care dorintele mele
să nu simtă imboldul să-l însface. Cine sunt eu? Cum sunt eu?
Uneori îmi simt personalitatea ca pe ceva bine închegat. Atunci
mersul îmi este mai teapăn, privirea dreaptă si arzătoare, de
otel călit. Asemeni unui corp scufundat într-un lichid, ocup un
anumit spatiu care mi se cuvine si văd cum ceilalti oameni se
dau cu respect si uimire la o parte. Îmi place asta. Pot conta
pe mine. Sunt o prezentă reală si senzatia pe care o încerc
atunci când intru pentru o clipă în câmpul fluidic al
celorlalti oameni de pe stradă este aceea a valurilor despicate
de botul unei nave. Însă starea aceasta nu durează mult. Mă
sublimez destul de repede, astfel ca până acasă mă transform
iarăsi într-o masă unduitoare de mirosuri si sunete, de culori
si lumini. Nu mai ocup niciun loc în spatiu, spatiul însusi mă
ocupă acum pe mine. Mersul îmi redevine sovăielnic, privirea -
cumva rătăcită. Iar din întreaga mea personalitate nu mai
rămâne decât un sentiment vag al existentei mele fizice.
(Silvia Velea, silvia_gh2002@yahoo.com )
Gând
Muntele învăluit în ceată nu-i un deal; stejarul în bătaia
ploii nu e o salcie plângătoare. (Kahlil Gibran)
Imagine
Copiii spun lucruri trăsnite
- Dacă pământul se învârteste, cum de nu cădem de pe el?
- Nu se învârteste decât pământul, asfaltul nu se
învârteste.
Banc
Alinuta lipseste trei săptămâni de la scoală. Când vine
înapoi, un profesor o întreabă de ce a lipsit.
- Păi, a murit bunica...
- Cum a murit, când am văzut-o ieri la geam?
- Stiu, o tinem acolo până vine postasul cu pensia.
Recomandare de carte
Zei americani (Neil Gaiman) [BookBlog]
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!
Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactori: Silvia Velea (silvia_gh2002@yahoo.com), Corina Suciu (corina_64@hotmail.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile.
Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt
binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la www.raspandacul.net.