Arhiva Răspândacul


Raspandacul
Publicatie pentru minti spongioase

Nr. 0396/18.08.2006 | ISSN 1842-2195

Răspândacul
Comentează
Discută pe forum
Citeste stiri
Acum un an

Mobiman
Stiri despre mobile
Discută pe forum

Citatepedia
Citate recente
Definitii recente
Poezii recente
Adaugă un citat

Preferate
Linkuri preferate
Imagini preferate
Cărti preferate
Filme preferate

Haioase
Portia zilnică
Distractie masivă
Spune un banc

Engleză
Caută în dictionare
Participă la wiki

Editorial
De când am văzut filmul "Filantropica", nu mai dau de pomană. Nici înainte nu făceam exces de zel, dar se mai găsea cineva să mă sensibilizeze. Într-o zi, ducându-mă la piată, am văzut pe o bancă un bătrân. Era îmbrăcat foarte gros pentru căldurile astea si citea o biblie. Nu cersea, doar stătea pe bancă si citea. Si chiar citea, nu încerca să impresioneze pe nimeni. Tinea cartea drept si sublinia cu un creion pasajele interesante. Am vrut să mă asez alături de el si să vorbesc cu el. Mi-a fost jenă să-l deranjez. Am vrut să-i dau niste bani, dar iarăsi mi-a fost jenă. Când m-am întors acasă, era pe aceeasi bancă cu o femeie si discutau. I-am întins niste bani si am dat să fug repede. M-a hipnotizat privirea. Avea atâta blandete si recunostintă, încât mi s-au umezit ochii. Si acum mă urmăreste privirea bătrânului. Mă întreb dacă l-am ajutat într-adevăr pe el si dacă are vreo importantă gestul meu. Mi se pare atât de dureros de inutil. Mă chinuieste neputinta de a schimba conditia mizeră în care trăieste. Chiar dacă nu stiu cum este să fii bătrân si să-ti duci restul zilelor rugându-te ca milostenia oamenilor să fie măcar cât o bucată de pâine.
(Adriana Udres,
audres@aisb.ro )

Gând
Gratitudinea nu este doar cea mai mare dintre virtuti, dar si părintele celorlalte. (Cicero) [
Citatepedia]

Imagine

Exercitiu de inspiratie
Doi bărbati bolnavi împarteau aceeasi cameră de spital. Unuia dintre ei i se permitea să stea în sezut în fiecare zi câte o oră. Patul său era pozitionat în dreptul singurei ferestre din cameră. Celălalt bărbat era imobilizat în pozitie culcată si îi era inaccesibilă privelistea pe care o oferea fereastra.
Cei doi nu aveau altceva de făcut decât să stea de vorbă. Si vorbeau la nesfârsit: despre familiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar si despre locurile unde îsi petreceau vacantele. În fiecare după-amiază, cel căruia i se permitea să stea asezat, îi descria celuilalt ce vedea afară. Omul ce nu putea privi pe fereastră ajunsese să trăiască pentru ora aceea din zi când i se descria în amănuntime ce se întâmpla în afara spitalului. Perspectiva sa se lărgea si căpăta substantă, datorită acestei descrieri. Fereastra se pare că dădea spre un parc si un minunat lac. O multime de rate sălbatice si lebede îsi găsiseră cămin în acel lac, iar copiii se jucau lansând în apă bărci în miniatură. Îndrăgostitii se plimbau îmbrătisati, admirând florile în toate culorile curcubeului ce cresteau din belsug în parc. Copaci seculari mărgineau aleile, iar la orizont se profilau clădirile orasului. Omul de la fereastră povestea cu voce domoală si cu detalii minutios alese tot ceea ce parcul îi dezvăluia. Celălalt se lăsa purtat de povestire, închizând ochii si imaginându-si toate scenele.
Zilele treceau, iar omul care nu putea privi pe fereastră începu să fie invidios pe sansa celuilalt. Aprecia efortul celui de la fereastră de a-i descrie în detaliu ce se întâmpla afară, dar si-ar fi dorit să fie el cel care putea admira privelistea. Începu să-si antipatizeze colegul de cameră si, în cele din urmă, ajunsese să-si dorească cu disperare să fie el cel asezat în locul celuilalt.
Într-o dimineată, infirmiera ce îi avea în grijă constată că bolnavul de la fereastră murise linistit în somn. Cu tristete, chemă asistentii să-i ia trupul neînsufletit.
Curând după aceea, bolnavul care tânjise după patul de lângă geam întrebă dacă nu poate fi mutat în locul pe care si-l dorise atât de mult. Infirmiera îl transferă imediat si se asigură că stă confortabil, apoi îl lăsă singur. Încet si cu mare greutate, bolnavul nostru reusi să se proptească într-un cot si să încerce a arunca o privire afară. În sfârsit, se putea bucura de privelistea de afară! Se căzni să se întoarcă si privi pe fereastră. În locul parcului nu era decât un zid gol! Sună infirmiera si o întrebă:
- Cum se face că omul acela, colegul meu de cameră, vedea un parc, un lac si îmi descria totul atât de fidel? Cum putea să-mi spună despre frumusete si dragoste când, de fapt, el nu vedea decât un zid din cărămidă?
Infirmiera îi răspunse surprinsă:
- Cum, nu stiai că bietul tău coleg de cameră era orb?

Banc
Era odată un cersetor care se aseza mereu lângă o biserică pentru a cersi cu o pălărie în mână. Într-o zi vine cu două pălării. Un domn se apropie de el si-l întreabă:
- Nu vă supărati, de ce aveti două pălării?
Cersetorul răspunde:
- Adevărul este că mi-a mers atât de bine încât m-am hotărât să-mi deschid o sucursală.

Întrebare
Dacă 4 din 5 persoane suferă de diaree, înseamnă că celei de-a cincea îi place?


Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!


Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactori: Silvia Velea (
silvia_gh2002@yahoo.com), Corina Suciu (corina_64@hotmail.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile. Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt binevenite la
raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la
www.raspandacul.net.