Publicatie pentru minti spongioase
Publicatie pentru minti spongioase
Nr. 0396/18.08.2006 | ISSN 1842-2195
Răspândacul
Comentează
Discută pe forum
Citeste stiri
Acum un an
Mobiman
Stiri despre mobile
Discută pe forum
Citatepedia
Citate recente
Definitii recente
Poezii recente
Adaugă un citat
Preferate
Linkuri preferate
Imagini preferate
Cărti preferate
Filme preferate
Haioase
Portia zilnică
Distractie masivă
Spune un banc
Engleză
Caută în dictionare
Participă la wiki
Editorial
De
când am văzut filmul "Filantropica", nu mai dau de
pomană. Nici înainte nu făceam exces de zel, dar se mai găsea
cineva să mă sensibilizeze. Într-o zi, ducându-mă la piată,
am văzut pe o bancă un bătrân. Era îmbrăcat foarte gros
pentru căldurile astea si citea o biblie. Nu cersea, doar
stătea pe bancă si citea. Si chiar citea, nu încerca să
impresioneze pe nimeni. Tinea cartea drept si sublinia cu un
creion pasajele interesante. Am vrut să mă asez alături de el
si să vorbesc cu el. Mi-a fost jenă să-l deranjez. Am vrut să-i
dau niste bani, dar iarăsi mi-a fost jenă. Când m-am întors
acasă, era pe aceeasi bancă cu o femeie si discutau. I-am
întins niste bani si am dat să fug repede. M-a hipnotizat
privirea. Avea atâta blandete si recunostintă, încât mi s-au
umezit ochii. Si acum mă urmăreste privirea bătrânului. Mă
întreb dacă l-am ajutat într-adevăr pe el si dacă are vreo
importantă gestul meu. Mi se pare atât de dureros de inutil.
Mă chinuieste neputinta de a schimba conditia mizeră în care
trăieste. Chiar dacă nu stiu cum este să fii bătrân si să-ti
duci restul zilelor rugându-te ca milostenia oamenilor să fie
măcar cât o bucată de pâine.
(Adriana Udres, audres@aisb.ro )
Gând
Gratitudinea nu este doar cea mai mare dintre virtuti, dar si
părintele celorlalte. (Cicero) [Citatepedia]
Imagine
Exercitiu de inspiratie
Doi bărbati bolnavi împarteau aceeasi cameră de spital. Unuia
dintre ei i se permitea să stea în sezut în fiecare zi câte o
oră. Patul său era pozitionat în dreptul singurei ferestre din
cameră. Celălalt bărbat era imobilizat în pozitie culcată si
îi era inaccesibilă privelistea pe care o oferea fereastra.
Cei doi nu aveau altceva de făcut decât să stea de vorbă. Si
vorbeau la nesfârsit: despre familiile lor, despre carierele lor,
despre serviciul militar si despre locurile unde îsi petreceau
vacantele. În fiecare după-amiază, cel căruia i se permitea
să stea asezat, îi descria celuilalt ce vedea afară. Omul ce
nu putea privi pe fereastră ajunsese să trăiască pentru ora
aceea din zi când i se descria în amănuntime ce se întâmpla
în afara spitalului. Perspectiva sa se lărgea si căpăta
substantă, datorită acestei descrieri. Fereastra se pare că
dădea spre un parc si un minunat lac. O multime de rate
sălbatice si lebede îsi găsiseră cămin în acel lac, iar
copiii se jucau lansând în apă bărci în miniatură.
Îndrăgostitii se plimbau îmbrătisati, admirând florile în
toate culorile curcubeului ce cresteau din belsug în parc.
Copaci seculari mărgineau aleile, iar la orizont se profilau
clădirile orasului. Omul de la fereastră povestea cu voce
domoală si cu detalii minutios alese tot ceea ce parcul îi
dezvăluia. Celălalt se lăsa purtat de povestire, închizând
ochii si imaginându-si toate scenele.
Zilele treceau, iar omul care nu putea privi pe fereastră
începu să fie invidios pe sansa celuilalt. Aprecia efortul
celui de la fereastră de a-i descrie în detaliu ce se
întâmpla afară, dar si-ar fi dorit să fie el cel care putea
admira privelistea. Începu să-si antipatizeze colegul de
cameră si, în cele din urmă, ajunsese să-si dorească cu
disperare să fie el cel asezat în locul celuilalt.
Într-o dimineată, infirmiera ce îi avea în grijă constată
că bolnavul de la fereastră murise linistit în somn. Cu
tristete, chemă asistentii să-i ia trupul neînsufletit.
Curând după aceea, bolnavul care tânjise după patul de
lângă geam întrebă dacă nu poate fi mutat în locul pe care
si-l dorise atât de mult. Infirmiera îl transferă imediat si
se asigură că stă confortabil, apoi îl lăsă singur. Încet
si cu mare greutate, bolnavul nostru reusi să se proptească
într-un cot si să încerce a arunca o privire afară. În
sfârsit, se putea bucura de privelistea de afară! Se căzni să
se întoarcă si privi pe fereastră. În locul parcului nu era
decât un zid gol! Sună infirmiera si o întrebă:
- Cum se face că omul acela, colegul meu de cameră, vedea un
parc, un lac si îmi descria totul atât de fidel? Cum putea să-mi
spună despre frumusete si dragoste când, de fapt, el nu vedea
decât un zid din cărămidă?
Infirmiera îi răspunse surprinsă:
- Cum, nu stiai că bietul tău coleg de cameră era orb?
Banc
Era odată un cersetor care se aseza mereu lângă o biserică
pentru a cersi cu o pălărie în mână. Într-o zi vine cu două
pălării. Un domn se apropie de el si-l întreabă:
- Nu vă supărati, de ce aveti două pălării?
Cersetorul răspunde:
- Adevărul este că mi-a mers atât de bine încât m-am hotărât
să-mi deschid o sucursală.
Întrebare
Dacă 4 din 5 persoane suferă de diaree, înseamnă că celei de-a
cincea îi place?
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!
Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactori: Silvia Velea (silvia_gh2002@yahoo.com), Corina Suciu (corina_64@hotmail.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile.
Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt
binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la www.raspandacul.net.