Arhiva Răspândacul


Raspandacul
Publicatie pentru minti spongioase

Nr. 0405/31.08.2006 | ISSN 1842-2195

Răspândacul
Comentează
Discută pe forum
Citeste stiri
Acum un an

Mobiman
Stiri despre mobile
Discută pe forum

Citatepedia
Citate recente
Definitii recente
Poezii recente
Adaugă un citat

Preferate
Linkuri preferate
Imagini preferate
Cărti preferate
Filme preferate

Haioase
Portia zilnică
Distractie masivă
Spune un banc

Engleză
Caută în dictionare
Participă la wiki

Editorial
Atunci când eram pe punctul de a pierde pe cineva drag, când doream să înlătur un rău făcut altcuiva, când voiam un bine pentru altcineva, mă rugam lui Dumnezeu. Nu era o rugăciune obisnuită. Nu stiu ce imbold tainic mă îndemna, în rugăciune, să aduc, de fapt, un sacrificiu de sine. Dacă acea persoană avea nevoie de sănătate, ofeream putin din sănătatea mea, dacă avea nevoie de bunăstare materială, îl rugam pe Dumnezeu să ia din câstigurile mele viitoare, dacă avea nevoie de un succes, îi ceream să-mi rezerve mie un esec. Dacă avea nevoie de un an de viată, anul acela să mi-l scadă mie. Asa simteam că e cinstit. Când cer pentru mine, Dumnezeu să-mi dea de la El, dar când cer pentru altcineva, să ia de la mine.
Deunăzi, seara, m-am rugat iarăsi pentru altcineva. Am rămas descumpănită, când mi-am dat seama că nu mai pot dărui de la mine ceea ce doream pentru acel om. Am avut sentimentul unui echilibru perfect si fragil, de parcă as fi fost un esafodaj din cărti de joc. O singură piesă clătinată si s-ar fi năruit. Mai cumplit decât asta a fost întelegerea faptului că orice fărâmă luată din mine nu mă împutinează doar pe mine; ea se răsfrânge asupra altui om, care are nevoie de mine. De la el iau, de fapt, ca să dau altcuiva, nu de la mine. Mi s-a facut teamă. Teamă că între bine si rău este o granită neînteleasă si periculoasă, pe care adeseori am negociat-o cu Dumnezeu. În acea seară m-am rugat pentru acel om, ca de obicei, dar a fost prima oară când am înteles că, de fapt, mă rugam si pentru mine.
Silvia Velea,
silvia_gh2002@yahoo.com )

Gând
Rugăciunea este o stare de permanentă recunostintă. (Sfântul Ioan de Kronstadt)

Imagine

Copiii spun lucruri trăsnite
- Ce este dragostea?
- Când bunica mea a facut artrită, nu mai putea să se aplece să-si facă unghiile de la picioare. Asa că bunicul i le facea mereu, desi are si el artrită la mâini. Aceasta este dragostea.

Banc
Un taximetrist moare si ajunge la portile Raiului. Bate si Sf. Petru îi deschide.
- Cum te numesti si ce faceai pe Pământ?
- Sunt Gheo si am fost 15 ani sofer de taxi.
- Bravo, fiule, uite o pelerină de mătase si un sceptru de aur, poti intra!
Imediat după aceea, vine la poartă un preot, aceeasi scenă.
- Mă numesc Ion si am fost preot 25 de ani.
- Bravo, fiule, poftim o pelerină de in si un toiag de lemn, poti intra...
Preotul se revoltă:
- Soferul acela de taxi a primit un sceptru de aur si o pelerină de mătase, iar eu doar un toiag si un sac, cum vine asta?
Sf. Petru îi răspunde:
- Vezi, dragul meu, noi aici în Rai primim pe criterii de performantă. În timp ce tu predicai, ceilalti dormeau, dar în timp ce soferul conducea, toti din masină se rugau.

Recomandare de carte
Jurnalul lui Bridget Jones (Helen Fielding)


Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!


Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactori: Silvia Velea (
silvia_gh2002@yahoo.com), Corina Suciu (corina_64@hotmail.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile. Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt binevenite la
raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la
www.raspandacul.net.