Arhiva Răspândacul


Raspandacul
Publicatie pentru minti spongioase

Nr. 0445/26.10.2006 | ISSN 1842-2195

Viata pe internet
Prezentare
Cuprins
Comandă cartea

Mobiman
Stiri despre mobile
Discută pe forum

Citatepedia
Citate recente
Definitii recente
Poezii recente
Adaugă un citat

Preferate
Linkuri preferate
Imagini preferate
Clipuri preferate
Filme preferate
Cărti preferate
Texte preferate

Haioase
Portia zilnică
Distractie masivă
Spune un banc

Engleză
Caută în dictionare
Participă la wiki

Editorial
Când sunt confuză, din cauza prea multelor treburi si a impresiei că nu găsesc ceea ce caut, iau hotărâri într-o clipă, ca a doua zi să mă răzgândesc, spun vorbe pe care în secunda următoare le regret, mă trezesc făcând lucruri pe care n-am dorit să le fac. Ar trebui să mă linistesc, ar trebui să mă întreb mai des cine sunt cu adevărat si ce fac. În asemenea momente de luciditate, îmi încetinesc pasul, mă opresc din lucru, privesc în jurul meu si încep să văd. Să văd lumea asa cum este, să simt ritmul ei, să înteleg locul meu în toată "cavalcada" asta. Stiu că forta gândului este singura putere pe care mi-a dat-o Dumnezeu, iar eu risipesc comoara asta, fantazând cu lucruri si idei fără importantă. Stiu că în mine stă puterea împlinirii de sine, iar eu mă las parazitată de propriile mele egouri psihologice. Stiu că mă pierd în fiecare zi pe mine însămi, trăind inconstient, si că într-o zi s-ar putea să mă trezesc la sfârsitul vietii fără s-o fi trăit cu adevărat, fără să-mi amintesc nici un moment în care Dumnezeu mi s-a arătat. Fiindcă observ un lucru, si anume că de Dumnezeu nu îti poti aminti pe sărite, ci doar trăind constient fiecare clipă a vietii, asa cum ar trăi-o El în tine.
Pot sta în cel mai frumos oras sau loc de pe pământ, zile sau săptămâni în sir, fără să simt că trăiesc acolo. Si e de ajuns acea clipă în care devin constientă de lumina unei ore de amiază sau de seară, de o cotitură a străzii sau un turn, de o ploaie subtire sau un fosnet de frunze, de strălucirea unei tarabe cu pepeni galbeni sau borul pălăriei unui bărbat care trece pe lângă mine, ca să am revelatia pătrunderii în atmosfera acelui tinut. O usă îngustă, o felie de timp, ca deschizătura tăioasă a unui plic, prin care trec dincolo de zidurile Ierihonului. Si, dintr-o dată, lumea prinde viată, oamenii merg care încotro, clădirile zumzăie, păsările zboară, copiii aleargă, norii se rotesc pe cer... Simt din ce e facută viata. Nu am nevoie de mai mult ca sa pot spune ca am fost acolo. Nu am nevoie de mai mult ca să pot spune că am trăit.

(Silvia Velea, silvia_gh2002@yahoo.com )

Gând
Fericirea este o alegere constientă, nu un răspuns automat. (Mildred Barthel)

Imagine

Copiii spun lucruri trăsnite
- Cum arată sufletul?
- Sufletul are o formă de inimă.

Banc
Un măgar mergea linistit pe drum. Din urmă îl ajunge porcul:
- Vai de tine, măgarule! Ce de poveri ti-a pus stăpânul în spate! Si, după cât de slab esti, cred că nici de mâncat nu mănânci prea bine...
La un moment dat, măgarul se întoarce către porc:
- Am eu impresia sau tu nu esti porcul de anul trecut?!

Recomandare de carte
Să nu atingi această carte (Jan Van Helsing)

Interactiv
Comentează | Discută pe forum | Citeste stiri | Acum un an


Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!


Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactori: Silvia Velea (
silvia_gh2002@yahoo.com), Corina Suciu (corina_64@hotmail.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile. Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt binevenite la
raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la
www.raspandacul.net.