Arhiva Răspândacul


Raspandacul
Publicatie pentru minti spongioase

Nr. 0487/25.12.2006 | ISSN 1842-2195

Viata pe internet
Prezentare
Cuprins
Comandă cartea

Mobiman
Stiri despre mobile
Discută pe forum

Citatepedia
Citate recente
Definitii recente
Poezii recente
Adaugă un citat

Preferate
Linkuri preferate
Imagini preferate
Clipuri preferate
Filme preferate
Cărti preferate
Texte preferate

Haioase
Portia zilnică
Distractie masivă
Spune un banc

Engleză
Caută în dictionare
Participă la wiki

Editorial
Cum te poti strecura într-o secundă? Îti alegi o picătură de rouă în care te insinuezi la prima rază de soare. Odată ajuns, împarti secunda în o sută de ferestre, precum burduful acordeonului, si începi să te balansezi. Vei cădea strecurat până când primesti mireasma vântului în toti porii. Ca să zbori nu-ti trebuie decât o senzatie de plutire si curajul libelulei de a visa supersonic printre sălcii. Nu e greu. Folosesti palmele ca să simti miresmele ce înlăntuie toate fiintele ajunse în universul secundei. De privire nu ai nevoie. Vântul din plete si lobul urechii te ghidează, pentru ca întoarcerea de pe întâia fereastră să fie cât mai lină. În spatiul acesta de o secundă nu e timp de odihnă - pur si simplu savurezi picătura de eternitate din mers.
La a doua si la a noua fereastră te vei întâlni cu licurici. E clipa lor de nelumină, în care pot si ei să admire universul fără a fi orbiti de propria licărire. E si un semn de întoarcere pentru tine. Pentru că e usor, chiar foarte usor să te rătăcesti... Plafonul de gânduri e foarte aproape si, odată intrat, devii întortocheat. Nu sunt putini prizonierii acestui desis si numai focul din zare ce apare si dispare te poate salva. Atunci va trebui să-ti folosesti privirea. Îti pironesti gândul pe flacără, o îngheti cu privirea, pui mâinile la tâmple si te arunci. E greu si asta stiu s-o facă doar cei pe care înlăntuirea i-a dus la disperare. Ar putea scăpa din plafonul de gânduri mult mai usor dacă ar folosi cuvântul pace, dar cocostârcii care-l rostesc în ceruri nu sunt băgati în seamă de nimeni. Ei asa îsi fac loc să treacă mai sus, în lumea senzatiilor, acolo unde secunda se multiplică de o mie de ori si unde cu fulgi de crizanteme îsi construiesc palate de vise.
La a treia fereastră uiti să mai numeri si te trezesti înconjurat de curcubeu. Violetul îti pătrunde în inimă si îti sfâsie toate sentimentele incerte. Rezistă numai cine îsi aminteste culoarea ochilor persoanei iubite. Cu conditia să nu fie violet. În cazul acesta, culoarea îi va străpunge privirea si totul va deveni beznă. După ce scapi de paznicul violet al curcubeului, îti poti înlăntui auriul din evantai la picioare, iar cu purpuriul poti să înoti în oceanul de plus. Te învârti în cercuri line, până dai de următoarea fereastră. Dacă te-ai întors în balansoar, sătul de beatificare, poti alege ultima fereastră a secundei si să pleci. Licuricii te vor saluta cu un fosnet pe pleoape, iar vântul îti va săpa adânc în piele o clepsidră cu aripi. Cu semnul acesta îti vei putea trimite si prietenii în universul suav al secundei.
Dacă nu, îti cauti alti prieteni care au reusit să vadă si celelalte 97 de treceri. Eu încă mai caut. Tu pe ce parte a lumii astepti?
(Ciprian Homm,
pasuitorul@gmail.com )

Gând
Isus arde de nerăbdarea de a coborî în inimile noastre; El apreciază iubirea noastră mai mult decât orice cadou.
(Sfânta Tereza de Lisieux)

Imagine

Exercitiu de inspiratie
Călătorind prin munti, o femeie înteleaptă a găsit o piatră pretioasă în apa unui izvor. A doua zi, a întâlnit un călător înfometat, iar femeia înteleaptă a desfăcut traista să împartă merindele cu el. Călătorul înfometat a zărit piatra pretioasă în desaga femeii, a admirat-o si a rugat-o pe femeia înteleaptă să i-o dea lui. Femeia i-a dat-o fără să stea pe gânduri.
Călătorul a plecat, bucurându-se de norocul ce dăduse peste el. Stia că piatra valora destul de mult ca să-i asigure o viată tihnită. Dar, după câteva zile, s-a întors si a căutat-o pe femeia cea înteleaptă. I-a dat înapoi piatra si i-a spus:
- M-am tot gândit. Stiu cât pretuieste această piatră, dar ti-o dau înapoi cu speranta că poti să-mi dăruiesti ceva mult mai pretios. Dă-mi, dacă poti, acel ceva dinlăuntrul sufletului tău care te-a făcut să-mi dai piatra.

Banc
Copilul optimist si copilul pesimist îl asteaptă pe Mos Crăciun. Copilul pesimist e sigur că nu o să primească mare lucru, copilul optimist nu mai poate de încântare si abia asteaptă să vadă darurile. Vine Mosul, copilul pesimist primeste super-cadouri. Copilul optimist primeste... o balegă.
Se întâlnesc copiii si schimbă impresii. Pesimistul:
- Măi, eu am primit un trenulet, da' nu e prea mare, o masinută, da' nu e culoarea pe care o vroiam, si ciocolată, da' nu e cu alune...
Optimistul râde încântat:
- Eu am primit un cal, da' nu-l găsesc!

Stiati că...
...primul om care a avut ideea împodobirii cu lumânări aprinse a pomului de Crăciun a fost reformatorul german Martin Luther?

Interactiv
Comentează | Discută pe forum | Citeste stiri | Programul TV | Acum un an


Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!


Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactori: Silvia Velea (
silvia_gh2002@yahoo.com), Corina Suciu (corina_64@hotmail.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile. Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt binevenite la
raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la
www.raspandacul.net.