Publicatie pentru minti spongioase
Nr. 0487/25.12.2006 | ISSN 1842-2195
A:link{color:#0000FF;}A:visited{color:#0000FF;}
Viata pe internet
Prezentare
Cuprins
Comandă cartea
Mobiman
Stiri despre mobile
Discută pe forum
Citatepedia
Citate recente
Definitii recente
Poezii recente
Adaugă un citat
Preferate
Linkuri preferate
Imagini preferate
Clipuri preferate
Filme preferate
Cărti preferate
Texte preferate
Haioase
Portia zilnică
Distractie masivă
Spune un banc
Engleză
Caută în dictionare
Participă la wiki
Editorial
Cum
te poti strecura într-o secundă? Îti alegi o picătură de
rouă în care te insinuezi la prima rază de soare. Odată ajuns,
împarti secunda în o sută de ferestre, precum burduful
acordeonului, si începi să te balansezi. Vei cădea strecurat
până când primesti mireasma vântului în toti porii. Ca să
zbori nu-ti trebuie decât o senzatie de plutire si curajul
libelulei de a visa supersonic printre sălcii. Nu e greu.
Folosesti palmele ca să simti miresmele ce înlăntuie toate
fiintele ajunse în universul secundei. De privire nu ai nevoie.
Vântul din plete si lobul urechii te ghidează, pentru ca
întoarcerea de pe întâia fereastră să fie cât mai lină.
În spatiul acesta de o secundă nu e timp de odihnă - pur si
simplu savurezi picătura de eternitate din mers.
La a doua si la a noua fereastră te vei întâlni cu licurici. E
clipa lor de nelumină, în care pot si ei să admire universul
fără a fi orbiti de propria licărire. E si un semn de
întoarcere pentru tine. Pentru că e usor, chiar foarte usor să
te rătăcesti... Plafonul de gânduri e foarte aproape si,
odată intrat, devii întortocheat. Nu sunt putini prizonierii
acestui desis si numai focul din zare ce apare si dispare te
poate salva. Atunci va trebui să-ti folosesti privirea. Îti
pironesti gândul pe flacără, o îngheti cu privirea, pui
mâinile la tâmple si te arunci. E greu si asta stiu s-o facă
doar cei pe care înlăntuirea i-a dus la disperare. Ar putea
scăpa din plafonul de gânduri mult mai usor dacă ar folosi
cuvântul pace, dar cocostârcii care-l rostesc în
ceruri nu sunt băgati în seamă de nimeni. Ei asa îsi fac loc
să treacă mai sus, în lumea senzatiilor, acolo unde secunda se
multiplică de o mie de ori si unde cu fulgi de crizanteme îsi
construiesc palate de vise.
La a treia fereastră uiti să mai numeri si te trezesti
înconjurat de curcubeu. Violetul îti pătrunde în inimă si
îti sfâsie toate sentimentele incerte. Rezistă numai cine îsi
aminteste culoarea ochilor persoanei iubite. Cu conditia să nu
fie violet. În cazul acesta, culoarea îi va străpunge privirea
si totul va deveni beznă. După ce scapi de paznicul violet al
curcubeului, îti poti înlăntui auriul din evantai la picioare,
iar cu purpuriul poti să înoti în oceanul de plus. Te
învârti în cercuri line, până dai de următoarea fereastră.
Dacă te-ai întors în balansoar, sătul de beatificare, poti
alege ultima fereastră a secundei si să pleci. Licuricii te vor
saluta cu un fosnet pe pleoape, iar vântul îti va săpa adânc
în piele o clepsidră cu aripi. Cu semnul acesta îti vei putea
trimite si prietenii în universul suav al secundei.
Dacă nu, îti cauti alti prieteni care au reusit să vadă si
celelalte 97 de treceri. Eu încă mai caut. Tu pe ce parte a
lumii astepti?
(Ciprian Homm, pasuitorul@gmail.com )
Gând
Isus arde de nerăbdarea de a coborî în inimile noastre; El
apreciază iubirea noastră mai mult decât orice cadou.
(Sfânta Tereza de Lisieux)
Imagine
Exercitiu de inspiratie
Călătorind prin munti, o femeie înteleaptă a găsit o piatră
pretioasă în apa unui izvor. A doua zi, a întâlnit un
călător înfometat, iar femeia înteleaptă a desfăcut traista
să împartă merindele cu el. Călătorul înfometat a zărit
piatra pretioasă în desaga femeii, a admirat-o si a rugat-o pe
femeia înteleaptă să i-o dea lui. Femeia i-a dat-o fără să
stea pe gânduri.
Călătorul a plecat, bucurându-se de norocul ce dăduse peste
el. Stia că piatra valora destul de mult ca să-i asigure o
viată tihnită. Dar, după câteva zile, s-a întors si a
căutat-o pe femeia cea înteleaptă. I-a dat înapoi piatra si i-a
spus:
- M-am tot gândit. Stiu cât pretuieste această piatră, dar ti-o
dau înapoi cu speranta că poti să-mi dăruiesti ceva mult mai
pretios. Dă-mi, dacă poti, acel ceva dinlăuntrul sufletului
tău care te-a făcut să-mi dai piatra.
Banc
Copilul optimist si copilul pesimist îl asteaptă pe Mos
Crăciun. Copilul pesimist e sigur că nu o să primească mare
lucru, copilul optimist nu mai poate de încântare si abia
asteaptă să vadă darurile. Vine Mosul, copilul pesimist
primeste super-cadouri. Copilul optimist primeste... o balegă.
Se întâlnesc copiii si schimbă impresii. Pesimistul:
- Măi, eu am primit un trenulet, da' nu e prea mare, o masinută,
da' nu e culoarea pe care o vroiam, si ciocolată, da' nu e cu
alune...
Optimistul râde încântat:
- Eu am primit un cal, da' nu-l găsesc!
Stiati că...
...primul om care a avut ideea împodobirii cu lumânări aprinse
a pomului de Crăciun a fost reformatorul german Martin Luther?
Interactiv
Comentează | Discută pe forum
| Citeste stiri | Programul TV | Acum un an
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!
Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactori: Silvia Velea (silvia_gh2002@yahoo.com), Corina Suciu (corina_64@hotmail.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile.
Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt
binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la www.raspandacul.net.