Arhiva Răspândacul


Raspandacul
Publicatie pentru minti spongioase

Nr. 0585/10.05.2007 | ISSN 1842-2195

Editorial
Preferate
Linkuri preferate
Fluxuri preferate
Imagini preferate
Clipuri preferate
Filme preferate
Cărti preferate
Texte preferate

Engleză
Caută în dictionare
Participă la wiki
Vezi blog

Citatepedia
Citate recente
Definitii recente
Poezii recente
Adaugă un citat

De fiecare dată când am fost întrebată dacă regret vreo experientă de viată am răspuns cu mâna pe inimă că nu. Într-adevăr, nu am regretat că am ajuns într-un loc unde nu voiam să fiu, într-o situatie neplăcută, că am spus un cuvânt sau am făcut un gest care au rănit. Nu mi-a părut rău că lucrurile s-au întâmplat ca atare, ci, putin timp după aceea, mi-a părut rău că nu am încercat să plec din acel loc, să depăsesc acea situatie, să spun cuvântul de iertare. Apoi, nu stiu prin ce firesc, nu am mai regretat nici asta.
Privite dintr-o anumită perspectivă, chiar eu as putea zice că am făcut o multime de greseli. Însă viata mea n-a fost întotdeauna un răspuns la o întrebare, o reactie la mediul înconjurător, n-a fost o lectie de învătat. Am lăsat fiecare clipă să se prefacă într-un firicel de nisip cu care vântul destinului a sculptat pe "columna" vietii mele o poveste. O poveste numai pentru mine însămi. O poveste în care mă văd uneori făcând ordine în camera mea, asezându-mă în cercul de lumină al veiozei, fără să mă mai întreb de ce-mi simt inima de piatră. Poate că asteptam să se topească, să fie măcinată de tristetea care-mi curgea prin vine. Sau poate că răsuflam usurată, respirând aerul dezamăgirii, fiindcă îmi devenise atât de familiar. O poveste în care mă văd, alteori, în parc, pe o bancă, privindu-mi durerea în ochi. Privindu-mă si ea, galben, fix, întunecat. Asteptând să-i întorc spatele, s-o gâtui, să-i vorbesc, să-i explic, să urlu la ea. Nimic din toate astea n-am facut. I-am spus că stiu de ce a venit la mine, stiu din ce e alcătuită, stiu ce asteaptă, dar că nu doresc să o schimb, nu doresc să intervin pe lângă ea, să mă identific cu ea, nu doresc să-mi fac din ea nici dusman, nici prieten.
O poveste în care stau cuminte pe scaun si astept, răbdătoare, să înflorească toate boabele de porumb în ceaun. Amintindu-mi, în acelasi timp, momente din viata mea. Mă gândesc la "ancorările" lui Lazarev, mă gândesc la poezie, la orgoliu, la destin, la esec si la împlinire. E un talmes-balmes în mintea mea, de parcă ar striga o multime pestrită, în limbi diferite. Numai inima, smerită, se uită la toată babilonia asta în tăcere. O privesc, mă priveste si ea. Si mă întreabă: "Cine mai esti tu din toate astea?" "Nimic din toate astea nu mai sunt", i-am răspuns. Si inima mi-a zâmbit...
(Silvia Velea,
silvia_gh2002@yahoo.com )
 
Gând
Majoritatea crestinilor sunt răstigniti pe cruce între doi tâlhari: regretele zilei de ieri si îngrijorările pentru ziua de mâine.
(Warren W. Wiersbe)
 
Imagine
 
Copiii spun lucruri trăsnite
- Ce e răutatea?
- Răutatea e când îmbraci pe tine bunătatea pe dos.
 
Haioase
Portia zilnică
Distractie masivă
Spune un banc

Mobiman
Stiri despre mobile
Discută pe forum

Viata pe internet
Prezentare
Cuprins
Comandă cartea

Banc
La stareta unei mănăstiri de maici se prezintă sora Maria, dornică să se dedice cu totul vietii monahale. Maica staretă îi spune de la început:
- Mănăstirea noastră are o regulă foarte strictă, numită proba tăcerii. Poti să rămâi aici cât doresti, dar nu ai deloc voie să vorbesti decât dacă îti dau eu voie.
Sora Maria acceptă si rămase în mănăstire. După 5 ani, maica staretă o cheamă la ea si îi spune:
- Iată, esti cu noi de 5 ani. Ai voie să spui două cuvinte.
- Pat tare, spuse sora Maria.
- Regret să aud asta, răspunse stareta, o să-ti dăm un pat mai bun.
După alti 5 ani, iarăsi o cheamă stareta la ea si îi îngăduie să spună încă două cuvinte.
- Hrană proastă, spune sora Maria.
Maica staretă o asigură că hrana va fi mai bună în viitor, si mai
trecură încă 5 ani. După al 15-lea an, maica staretă o chemă din nou si îi ceru să spună două cuvinte.
- Eu plec, spuse sora Maria.
- Probabil este cel mai bine, răspunse stareta, si-asa n-ai făcut decât să te plângi de când ai venit aici.
 
Raftul cu cărti
Ode. Epode. Satire. Epistole [2007] de Horatiu
Vasco da Gama si alte poheme [2007] de Gellu Naum
Liber să sufăr [2003] de Adrian Păunescu
Pagini alese de George Topârceanu
Cât de frumoasă esti - antologie de poezie românească [2004] de Grigore Vieru
 
Am învătat din filme
Orice încuietoare poate fi deschisă cu o carte de credit sau cu o agrafă în câteva secunde. Exceptie fac cazurile când dincolo de usă este un copil amenintat de un incediu.
 
Interactiv
Comentează - spune ce crezi despre numărul curent
Forum - discută cu ceilalti tot ce doresti
Stiri - citeste noutăti pe diferite subiecte
Programul TV - toate posturile la un loc
Acum un an - salt instant în arhivă

Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!


Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactori: Silvia Velea (
silvia_gh2002@yahoo.com), Corina Suciu (corina_64@hotmail.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile. Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt binevenite la
raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la
www.raspandacul.net.