Arhiva Răspândacul


Raspandacul
Publicatie pentru minti spongioase

Nr. 0598/29.05.2007 | ISSN 1842-2195

Jurnal columbian
Preferate
Linkuri preferate
Fluxuri preferate
Imagini preferate
Clipuri preferate
Filme preferate
Cărti preferate
Texte preferate

Galeria de artă
Vezi blog
Cumpără lucrări

Engleză
Caută în dictionare
Participă la wiki
Vezi blog

Citatepedia
Citate recente
Definitii recente
Poezii recente
Adaugă un citat

Din ce în ce mai des simt că oricât de multe locuri minunate ar fi, am nevoie de un punct fix al meu pe această planetă (încă) albastră. Spre deosebire de arbori, noi oamenii putem să ne păstrăm rădăcinile într-un sol, de unde ne-am tras seva initială, tulpina în alt sol, care devine astfel "casa" noastră, si ramurile întinse peste alte orizonturi. Am ajuns să îndrăgesc Columbia într-atât încât mi-e dor deja de atmosfera de aici, chiar dacă încă nu am plecat. "Ramurile" noi, crescute în ultimii doi ani, sunt impregnate de arome tropicale. Chiar dacă "partir c'est morir un peux", îmi doresc să revin în Olanda, pentru că acolo e casa mea, tulpina mea, care-mi dă un sentiment de sigurantă, mai ales când privesc spre viitorul puiului meu. Merg la cumpărături si mă surprind cu lacrimi în ochi în fata unui raft cu apă minerală Perla Harghitei! Rădăcinile mele nu se dezmint, "vibrează" până si la câteva rânduri scrise în româneste, aici, la zeci de mii de kilometri distantă.
Decisi să folosim la maximul zilele "columbiene", ne-am oprit într-o zi de 1 mai la un popas cu un loc de joacă pentru copii. Înainte de a iesi din masină, unul dintre cei care stau de obicei pe marginea soselei si agită steaguri colorate pentru a atrage clienti, ne-a adus în fugă o farfurie cu "mostre" de carne. Unii opresc, gustă, si dacă nu le convine, merg mai departe. Meniul e carne, carne si alte preparate din carne. Cartofi (de cel putin trei feluri), platanos sau yuca pot fi comandate aditional. Totul este servit într-o tavă, fără linguri sau furculite. După ce ne-am săturat de carne si sare, fiica mea s-a grăbit spre locul de joacă. Priveam la cei din jurul nostru si-mi imaginam acelasi 1 mai (care nu e liber în Olanda) la un restaurant din apropierea casei noastre. Si acolo există un parc pentru copii, dar separat de terasa unde se serveste masa. Muzică? Poate, dar foarte discret. Aici sunt câte 5-8 persoane la o masă (familii extinse, bunică, unchi, verisori), în Olanda "nucleul" e din sot, sotie si copii. Si mai ales, în Olanda nu cei mici sunt "centrul universului", ca aici. Ca să nu mai vorbesc de mijloacele din transport din parcare: aici jeep-uri (un fel de simbol al statusului social), în Olanda biciclete. M-am trezit deci comparând "ritualurile" de duminică ale celor două natii, iar singura concluzie posibilă e că fiecare "casă" are obiceiurile ei. Nu am de ce să le clasific, care sunt mai bune sau mai plăcute, trebuie doar trăite, pentru că fiecare moment îmi dăruieste energia de care am nevoie pentru arborele vietii.
(Corina Suciu,
corina_64@hotmail.com )
 
Gând
Oamenii se aseamănă în natura lor; obiceiurile îi diferentiază.
(Confucius)
 
Imagine
 
Interesant
Pe crestele Muntilor Stâncosi din Canada si Sierra Nevada din California, se văd pini contorsionati si nodurosi, cu conuri tepoase, stând agătati de stâncile mâncate de ger. Acesti pini sunt mai vechi decât piramidele. Secretul longevitătii lor este cresterea lentă. Când erau tineri arătau ca niste pomi de Crăciun, cu trunchiuri drepte si ace sănătoase, dar după o mie de ani, vânturile înghetate si soarele pârjolitor de munte si-au luat tributul, uscând crengile pe măsură ce cresteau. În al treilea sau al patrulea mileniu de viată, în general, lemnul moare. Dar lemnul dur, răsinos, nu putrezeste. De aceea acesti pini străvechi rămân în picioare după ce mor. Inelele lor de crestere oferă o imagine detaliată a climei locale cu până la 8000 de ani în urmă.
 
Haioase
Portia zilnică
Distractie masivă
Spune un banc

Mobiman
Stiri despre mobile
Discută pe forum

Viata pe internet
Prezentare
Cuprins
Comandă cartea

Banc
Un scotian vine în vizită la niste prieteni, care aveau un băiatel de vreo 6 ani. Prelungindu-se discutia si venind ora mesei, acesta se gândi că ar putea mânca împreună cu gazdele. La un moment dat, rămânând singur cu băietelul, îl întreabă:
- Voi, de obicei, pe la ce ora mâncati?
- Cam pe la ora asta, dacă n-avem musafiri. Altfel îi asteptăm să plece si abia după aceea mâncăm.
 
Raftul cu cărti
Feng Shui cu plante de Dana Verescu
Apicultură practică de Stefan Lazăr, Marius Dolis
Păsări de colivie de Dorina Stefanache
101 informatii esentiale despre pestii de acvariu [2001]
Pescuit din Deltă în Carpati [2006] de Victor Tarus
 
Perle
Alexandru Vlahută a cules de pe drumuri multe peisaje pe care le-a descris cu un penel meserias.
 
Interactiv
Comentează - spune ce crezi despre numărul curent
Forum - discută cu ceilalti tot ce doresti
Stiri - citeste noutăti pe diferite subiecte
Programul TV - toate posturile la un loc
Acum un an - salt instant în arhivă

Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!


Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactori: Silvia Velea (
silvia_gh2002@yahoo.com), Corina Suciu (corina_64@hotmail.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile. Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt binevenite la
raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la
www.raspandacul.net.