Arhiva Răspândacul


Raspandacul
Publicatie pentru minti spongioase

Nr. 0686/28.09.2007 | ISSN 1842-2195

Publicistică
Preferate
Linkuri preferate
Fluxuri preferate
Imagini preferate
Clipuri preferate
Filme preferate
Cărti preferate
Texte preferate

Galeria de artă
Vezi blog
Cumpără lucrări

Engleză
Caută în dictionare
Participă la wiki
Vezi blog

Citatepedia
Citate recente
Definitii recente
Poezii recente
Adaugă un citat

Precum haina se îndreptează după climă si e în tările calde un obiect de lux, supus unor schimbări foarte fantastic[e], pe când la nord devine un apărător foarte neschimbat contra frigului, adaptându-se agentilor naturii, tot astfel legile si institutiile nu sunt decât expresia acelui instinct de conservatiune al popoarelor, instinct în toate popoarele acelasi si totusi manifestat în sute de forme deosebite, căci un popor, ca societate organizată prin natură contra agentilor destructori ai naturii, are a se lupta ici cu arsita, dincolo cu apa mării, colo cu nefertilitatea pământului, colo iar cu invaziuni repetate, si având toate acelasi scop, adică conservarea existentei proprie, popoarele se folosesc pentru ajungerea lui de cele mai deosebite mijloace.
Greutatea cu care viata organică se desface din moartea statornică a naturii anorganice, multimea de conditiuni pe care o are cea dintâi si lupta pentru câstigarea lor, confirmă teoria neuitatului fiziolog Bichat despre caracterul negativ al vietii fiind o luptă contra mortii ca ceva pozitiv si statornic. Tot ce vedem viu pe pământ, începând de la cele dintâi formatiuni organice cu conditiuni putine, până la organismul cel mai [î]nalt, cu o multime de conditiuni de existentă, omul, ne reprezintă miile de forme ale acestei negatiuni. Ceea ce o fiintă nu vrea e lesne de stiut, ceea ce vrea pozitiv e foarte greu de hotărât. Tot astfel e, se întelege, si cu popoarele, căci natura e una si aceeasi pretutindenea si de-a pururea, cu toate formele ei atât de deosebite.
De aceea însă e clar că nici un popor nu e destul de sălbatic sau destul de civilizat pentru a nu mai sti ce nu vrea. Deosebirile mari se nasc abia acolo unde e vorba ca în fata negatiunii făcute să se stabilească o vointă pozitivă bine formulată. Aci quot capita tot sensus...
(Mihai Eminescu)
 
Gând
Omul e un animal marin, care merge pe pământ si ar vrea să zboare.
(
Carl Sandburg)
 
Imagine
 
Interesant
Timp de secole, în parte si din cauza izolării sale geografice naturale, China a fost văzută ca o societate închisă, impenetrabilă pentru străini si izolată de culturile din afara granitelor sale. Majoritatea expertilor occidentali nu s-a îndoit că primele contacte între China si Europa au avut loc după 140 î.Hr., iar schimburile culturale ulterioare au fost foarte restrânse. Dar noi descoperiri, începând cu anul 1970, au demonstrat că europenii au vizitat China încă din Epoca Bronzului, ba unii chiar s-au stabilit acolo.
În nisipurile sărate din desertul Taklimakan s-au găsit extrem de bine conservate (datorită temperaturilor de pâna la - 50 de grade C din timpul iernii, care n-au permis descompunerea, si a arsitelor din timpul verii, care, împreună cu nisipul sărat, au facilitat uscarea) corpurile îmbrăcate în haine ale unor bărbati, copii si femei, vechi de 4000 de ani. Trăsăturile unora dintre ei erau clar de origine caucaziană. Unii aveau păr blond sau roscat, înăltime de 1,8 sau 2 metri, ochii mari, nasurile acviline, maxilarele proeminente, de tip european. Pentru statul chinez modern aceasta însemna subminarea afirmatiei ca provincia Xinjiang, unde fuseseră găsite mumiile, a apartinut întotdeauna Chinei, de aceea a ordonat ca mumiile să fie îngropate din nou. Unele dintre mumii au fost expuse, din initiativa unui muzeu din capitala regionala a Xinjiangului, dar discret, în spatele unor draperii, unde, în 1987, le-a descoperit un profesor curios, pe nume Victor Mair.
Cercetările au demonstrat că au fost două valuri de migratii, la interval de 1000 de ani. Cei dintâi călători au adus cu ei oaia si seminte de plante. Obiectele îngropate alături de mumii contrazic teoria chineză conform căreia acei nomazi erau oameni primitivi. Există dovezi că erau bijutieri, brutari, pielari, olari si tesători iscusiti. Aveau cai, iar colonistii sositi mai târziu foloseau roata, si aceasta cu mult înaintea chinezilor.
 
Haioase
Portia zilnică
Distractie masivă
Spune un banc

Mobiman
Stiri despre mobile
Discută pe forum

Banc
Bulă se duce la pescuit si prinde pestisorul de aur. Acesta îi spune rugător:
- Dacă mă cruti, îti îndeplinesc trei dorinte.
Foarte curios, Bulă îi dă drumul si pestisorul îl întreabă care e prima dorintă.
- Vreau să am cap de elefant.
Îi face pestisorul cap de elefant, dupa care îi cere a doua dorintă.
- Vreau să am gât de girafă.
Îi face pestisorul gât de girafă, apoi îl intreabă de a treia dorintă.
- Vreau să am picioare de strut.
Bulă arăta mai mult decât ciudat. Mirat din cale afară, pestisorul îl întreabă:
- De ce ai avut dorintele astea bizare? Cei care m-au mai prins, mi-au cerut case, bani, masini, femei, iar tu uite în hal te-ai transformat...
Bulă, clătinându-si capul de elefant pe gâtul de girafă si picioarele de strut, spune ofticat:
- Aaaa, aveam voie si dorinte d-astea?!
 
Raftul cu cărti
Abilităti de comunicare [2007] de Allan & Barbara Pease
Născut pentru a reusi [2007] de Brian Souza
Darul. Succesul începe în prezent [2007] de Spencer Johnson
De la idee la bani [2007] de Napoleon Hill
Eficienta în 7 trepte sau abecedar al întelepciunii de Stephen R. Covey
 
Familia Bundy
Peggy: Vreau să văd un film cu fundul lui Mel Gibson.
Marcy: Vreau sensibilitate.
Jefferson: Vreau căsăpeli.
Al: Vreau sâni.
 
Interactiv
Comentează - spune ce crezi despre numărul curent
Forum - discută cu ceilalti tot ce doresti
Stiri - citeste noutăti pe diferite subiecte
Programul TV - toate posturile la un loc
Acum un an - salt instant în arhivă

Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!


Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactor: Silvia Velea (
silvia_gh2002@yahoo.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile. Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt binevenite la
raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la
www.raspandacul.net.