Publicatie pentru minti spongioase
Publicatie pentru minti spongioase
Nr. 0694/10.10.2007 | ISSN 1842-2195
| Editorial |
|
|
 Din când în
când, mi se întâmplă să mi se termine banii de
cheltuială si trebuie să am răbdare în asteptarea
altor resurse financiare, care trebuie să-mi parvină.
În asemenea momente, pentru câteva ore sau uneori chiar
zile, am prilejul să mă concentrez asupra lucrului si
creatiei mele, dat fiind că nu mai am ce cheltui. Pentru
multi ar putea să pară un mare disconfort să nu aibă
bani de buzunar fie si pentru câteva ore. Dar eu
apreciez aceste momente ca pe o bună ocazie de a consuma
mai putin si de a crea mai mult.Societatea de azi ne îndeamnă persuasiv să consumăm cât mai mult, fiindcă asta este spre câstigul financiar al producătorilor si comerciantilor. Cum stie toată lumea, reclama nu e doar o laudă adusă produselor sau serviciilor, ci mai ales o invitatie de a le cumpăra. Scopul pentru care este creată e să atragă atentia asupra a tot felul de lucruri despre care oamenii nici nu stiu că au nevoie de ele si, efectiv, poate că nici nu au nevoie. În fond, reclama nu reflectă calitatea unui produs, calitate care să ducă la cresterea valorii vietii, ci nevoia producătorului de a-l vinde cât mai bine. Statul însusi are aceeasi tendintă de a câstiga cât mai mult, fiindcă din buget se hrănesc, prea bine chiar, toti cei care conduc aparatul statal. Se impun, astfel, tot felul de taxe si impozite, unele logice, altele de-a dreptul hilare. Ca să-si poată plăti consumul si taxele, orice om trebuie să câstige direct proportional cu cresterea si dezvoltarea acestor taxe si consumuri. Cu alte cuvinte, omului i se sugerează să muncească mai mult, astfel că si în acest capitalism post-comunist munca este valoarea supremă ca sursă de venituri, venituri care trebuie cheltuite pe lucruri recomandate sau impuse tot de către societate. Cred că bunăstarea sau progresul unei societăti nu ar trebui evaluate după nivelul de trai măsurat prin indicele consumului sau cel al venitului, ci prin fericirea oamenilor. Oricât de bogată ar fi o tară, ea ar trebui să fie de admirat mai ales după gradul de fericire si de multumire sufletească ale locuitorilor ei, iar acestea depind mai putin decât credem noi de bani. (Adrian Mîndrută-Tănăsescu, adim.astrele.ro ) |
||
| Gând | ||
| Idealul oricărui bărbat e să
câstige ceva mai mult decât poate cheltui sotia sa. (Valeriu Butulescu) |
||
| Imagine | ||
 |
||
| Calendar | ||
| Pe 10
octombrie 1813 s-a născut Giuseppe
Verdi, compozitor italian de operă, ale cărui
prime opere au devenit populare ca simboluri ale
patriotismului italian. Vădindu-si talentul muzical încă din copilărie, părintii îl trimit la Busetto, să studieze cu organistul Fernando Provesi. Aptitudinile sale sunt remarcate de Antonio Barezzi, un negustor local, iubitor de muzică, care-l trimite pentru studii avansate la Milano. Prezentându-se la examenul de admitere la Conservator, este respins sub pretextul că a depăsit limita de vârstă. Însă va rămâne să studieze compozitia cu Vincenzo Lavigna, corepetitor la Teatrul Scala din Milano. După moartea lui Provesi, se întoarce la Busetto, fiind numit dirijor al Societătii Filarmonice din localitate si, în 1836, se căsătoreste cu Margherita Barezzi, fiica protectorului său, de la care va avea doi copii. Lucrează la prima sa operă, Oberto (1839), al cărei succes îi va aduce un editor influent si comenzi pentru noi opere. Însă, în1840, în timp ce compunea Un Giorno di Regno, o operă comică, Verdi îsi pierde sotia si cei doi copii. Opera a fost un fiasco. Verdi nu a mai scris nici o operă comică, până la ultima sa creatie de acest gen, Falstaff. După pierderea suferită, a vrut să părăsească activitatea creatoare, dar libretul prezentat pentru Nabucodonosor îl atrage. Astfel, în martie 1842, are loc la Scala premiera operei Nabucco, o dramă biblică pe tema exodului evreilor, care a înregistrat un succes triumfal. Italienii, care luptau pentru unificarea tării si eliberarea de sub jugul Imperiului Austriac, s-au identificat cu evreii din operă. În distributia spectacolului se afla si Giuseppina Streponi, care în 1859 îi va deveni sotie. În 1848 se mută la Paris. Forta lui creatoare este tot mai fecundă, în asa măsură că, din 1851 până în 1853, compune una după alta trei capodopere, cunoscute sub numele de "Trilogia populară", si anume: Rigoletto, Il Trovatore si La Traviata. Acestea au avut un succes mondial, desi libretele patriotice ale lui Verdi erau uneori compromise de rigoarea cenzorilor austrieci. În 1860 are loc unificarea Italiei si temele sale cu implicatii politice nu mai sunt supuse cenzurii străine. În 1874 este numit senator în parlamentul italian. Nu-si întrerupe activitatea muzicală si scrie Forta destinului (1862) si Don Carlos (1867), alte două capodopere ale sale. Cu ocazia festivitătilor prilejuite de deschiderea Canalului de Suez în 1871, compune Aida, comandată pentru opera din Cairo. Urmează în 1874 celebrul său Recviem, scris în memoria poetului italian Alessandro Manzoni. În 1887, este reprezentată capodopera sa, Othello, iar în 1893, la vârsta de 80 de ani, se inspiră din nou din Shakespeare pentru a compune opera bufă Falstaff, după "Nevestele vesele din Windsor". Moare la Milano, în data de 27 ianuarie 1901, la vârsta de 88 de ani. |
||
| Banc | ||
| Un om foarte avar,
care toată viata strânsese banii pentru care muncise,
îi spune sotiei sale pe patul de moarte: - Vreau ca toti banii pe care i-am strâns să-i pui lângă mine, în sicriu, ca să îi am si pe lumea cealaltă. Jură-mi! Femeia jură că asa va face. După câteva zile, omul moare. La cimitir, înainte de a se închide sicriul, femeia pune alături de mort o cutie. Prietena ei cea mai îi sopteste la ureche: - Sper că ai fost desteaptă si ai păstrat ceva bani si pentru tine... - Eu sunt crestină si nu pot să întorc jurământul făcut sotului de a-i pune toti bani în sicriu. Asa că i-am făcut un cec. |
||
| Raftul cu cărti | ||
| Fluturele negru [2007] de Moss Richard Agresivitatea mediatică si personalitatea de Mihaela Sterian Cum să ne purtăm cu oamenii dificili [2007] de Roy Lilley Minima moralia - reflectii dintr-o viată mutilată [2007] de Theodor Adorno Cheia cunoasterii, sănătătii si a autoprotectiei [2007] de Aurelian Cirjeu-Gogan |
||
| Altfel de dictionar | ||
| birocrație = democrație originală, bazată pe încasarea a cât mai multor biruri | ||
| Interactiv | ||
| Comentează - spune ce crezi despre numărul
curent Forum - discută cu ceilalti tot ce doresti Stiri - citeste noutăti pe diferite subiecte Programul TV - toate posturile la un loc Acum un an - salt instant în arhivă |
||
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!
Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactor: Silvia Velea (silvia_gh2002@yahoo.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile.
Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt
binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la www.raspandacul.net.
