Publicatie pentru minti spongioase
Nr. 0697/15.10.2007 | ISSN 1842-2195
Editorial |
|
|
Verbul a istovi s-a născut,
poate, din nevoia omului de a-si pune în vorbe oboseala
care îl ajunge, atunci când viata pare să fie mai mult
decât poate el să ducă, pentru că acest cuvânt apare
din atât de frumos sunătorul istov. Dintr-un
anumit punct de vedere, sensurile cuvântului acoperă o
oarecare lipsă de măsură a stării de oboseală,
pentru care, din câte stiu eu, nu există vreun
instrument de măsurare, asa că omul pune uneori în
vorbe ce nu poate să materializeze altfel. Verbul
marchează, prin urmare, o stare dată de oboseala peste
măsură, de sleirea de puteri din cauza eforturilor
depuse sau a consumului nervos, de epuizare, extenuare,
de pierdere a fortei si energiei, ajungând într-o stare
de slăbiciune totală. Stabileste corespondente - printr-o
partială extindere de sens - cu "a sfârsi",
"a termina", "a epuiza", "a isprăvi",
"a încheia". Am găsit indicate în dictionar
o serie de cuvinte cu aproximativ acelasi sens, pe care
însă nu le cunosteam prea bine, precum "a desela",
"a speti", "a dăula", "a
deznoda (un cal)". Însă aspectul care mi-a atras
atentia se referă la folosirea acestui verb pentru a
marca terminarea bunurilor materiale, consumarea acestora
până la epuizare. Si atunci s-a născut în mine întrebarea:
dacă viata e asemenea oricăror "consumabile"
pe care le folosim nepăsători? Câteodată sunt zile când mă istovesc, si sunt istovită în mine si istovitoare pentru tot restul celorlalti. Câteodată sunt zile când istovirea devine o poveste dureroasă a cărnii, despre ea însăsi si despre spiritul care numai dintr-o greseală - a cuiva nepriceput - o sălăsluieste posac. Câteodată sunt zile când orele par să fie rupte din măsura timpului, cu rană amară. Iar eu semăn unei stupide obsesii a unui ochi obosit de atâta proprie atentie, peste care s-au închis toate de-a valma, fără discernământ, ca să nu-l mai vadă văzând. Mă ostenesc fără măsură toate cele vrute sau avute, cele stiute si mai ales cele nestiute, care mă macină ca pietrele de moară, iar consumul de sine pare să-mi depăseacă cu mult capacitatea de a fi. Sfârseala parcă n-ar fi proprie muschilor mei, ci s-ar naste undeva în afară si s-ar lipi de trup si gând deopotrivă, acolo unde găseste loc de apucat cu gheara. Mă obosesc spetindu-mă, iar apoi mă obosesc ca să scap de oboseală. Consum din mine totul, si încă ceva pe deasupra, si mă tot întreb care-o fi rostul trudei încăpătânate, când, în fapt, istovirea pare să fie telul tuturor lucrurilor. Ca o lege a firii, ca o lege a junglei care ne roade pe toti cu iluzia că cel mai bun rezistă si îndură. Mă tot miră impresia miscării si nerăbdarea neîncetată de a ne duce undeva, sau visul absurd care pare să ne definească specia, cel al lui perpetuum mobile. Istovul fără margini ne curmă verticalitatea, ne pierde forta si energia, însă noi căutăm continua miscare ca s-o asezăm în locul sfârsirii. Si când ajungem la capăt, descoperind că n-am găsit-o, istoviti, ne ducem; ca toate bunurile materiale, ca toate resursele epuizabile ale pământului. Si-atuncea zic: Atâta? Si dacă nu-i atâta? Dar dacă e? (Iulia Musat, iulia.musat@gmail.com ) |
||
Gând | ||
Perseverenta este munca grea
efectuată în continuarea muncii grele care deja te-a
obosit până la epuizarea totală. (Newt Gingrich) |
||
Imagine | ||
Calendar | ||
Pe 15
octombrie 1844 s-a născut scriitorul si
filozoful german Friedrich Nietzsche,
unul dintre cei mai mari stilisti din epoca modernă si
cel mai aprig critic al credintelor traditionale din sec.
XIX. El este cel care a dezvoltat conceptul "supraomului",
ca singura sperantă a omenirii. Având studii de filologie clasică, a considerat calitatea literară a scrierilor sale inseparabilă de continutul lor filozofic. Cele mai multe lucrări au formă aforistică sau de eseu. La universitatea din Basel, a fost profesor de studii clasice la vârsta de 24 de ani si s-a împrietenit cu Richard Wagner. Prima carte a lui Nietzsche, "Nasterea tragediei din spiritul muzicii" (1872), a asociat operele lui Wagner cu tragedia greacă, sustinând că omul era motivat de inconstient si că era în mod inerent si tragic autodistructiv. Supralicitarea laturii "dionisiace" (inconstiente) a naturii umane în dauna celei "apolinice" (constiente), împreună cu alte idei din lucrările ulterioare, precum "Dincolo de bine si rău" (1886) si "Genealogia moralei" (1887), în care critică conceptele moralei crestine si pe cele ale eticii utilitariste; ateismul din "Anticristul" si respingerea democratiei în favoarea idealului aristocratic de "supraom", i-au adus o reputatie ambiguă. În "Stiinta voioasă" si "Amurgul idolilor", Nietzsche evidentiază că în spatele oricărei filozofări (văzută ca o aspiratie) stă, ca impuls fundamental, "vointa de putere", iar apelurile la ratiune si adevăr nu sunt decât mijloacele prin care o vointă poate să-si afirme puterea asupra alteia. Ideea din "Asa grăit-a Zarathustra" (1883-1892), în care filozoful descrie vointa liberă si puternică care transformă omul în supraom, a fost preluată si deformată de nazistii, transformând-o în baza credintei lor în superioritatea rasei ariene, ignorând condamnarea de către Nietzsche a nationalismului si pretuirea evreilor. Astăzi, ideile lui Nietzsche se regăsesc în diferite teorii privind rationalitatea si adevărul, raportul gândire-limbaj si îndeosebi în postmodernism. Friedrich Nietzsche moare la 25 august 1900 la Weimar. |
||
Banc | ||
Un fotbalist merge
la preot: - Părinte, în rai se joacă fotbal? - Fiule, raiul e un loc de odihnă. Văzându-l însă pe fotbalist cum se întristează, adăugă: - Uite, am să mă interesez totusi la Domnul, vino mâine. A doua zi, fotbalistul: - Ei, părinte? - Am o veste bună si una rea. - Care-i cea bună? - Vestea bună este că se joacă fotbal. - Si atunci care e vestea rea? - Vestea rea este că joi ai meci... |
||
Raftul cu cărti | ||
Nietzsche si muzica [2005] de Cristina Maria Sârbu Călugărul si filozoful de Francois-Jean Revel Despre neant si existentă [2007] de Raluca Badoi Întelegerea filosofiei [2006] de Yves Cattin Mircea Eliade de Petre Tutea |
||
Stiati că... | ||
...lungimea standard a unui maraton, de 42 km si 193 m, a fost stabilită în 1908, când Jocurile Olimpice s-au organizat la Londra, si măsoară distanta dintre una dintre ferestrele Castelului Windsor, ca punct de plecare, si loja regală de la stadionul White City, ca punct de sosire? | ||
Interactiv | ||
Comentează - spune ce crezi despre numărul
curent Forum - discută cu ceilalti tot ce doresti Stiri - citeste noutăti pe diferite subiecte Programul TV - toate posturile la un loc Acum un an - salt instant în arhivă |
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!
Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactor: Silvia Velea (silvia_gh2002@yahoo.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile.
Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt
binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la www.raspandacul.net.