Publicatie pentru minti spongioase
Nr. 0698/16.10.2007 | ISSN 1842-2195
Editorial |
|
|
Omul
primitiv, suferind din cauza intemperiilor, a inventat adăpostul
si vesmintele. Suferind de foame, a inventat agricultura.
A îmblânzit animalele, tot pentru a mai scăpa de câteva
suferinte. Întreaga evolutie umană stă sub semnul fugii
de suferintă. Aceasta a devenit intrinsecă, un
scop subconstient, fără ca cineva să se mai întrebe
dacă este bine sau nu. Până la un punct, este de înteles. Nu spun că ar trebui să căutăm suferinta de dragul suferintei, dimpotrivă. Însă omul modern a ajuns prea departe, riscând să cadă în extrema opusă. Pentru a evita durerile musculare, a inventat utilaje care să facă munca în locul lui si mijloace de transport care să îl ducă unde doreste. Este în regulă atunci când efortul este peste puterile umane firesti, însă unii au ajuns să considere un efort chiar si ridicarea unei genti sau mersul pe jos până la brutărie. Oamenii se transformă încetul cu încetul în fiinte atrofice, ceea ce, paradoxal, conduce la o sensibilitate fizică crescută fată de suferintă. În plan afectiv, din aceeasi spaimă fată de suferintă, tot mai multi oameni evită relatiile profunde, de orice fel. Desi omul modern trăieste în aglomerări umane, iar mediile de comunicare permit legături la orice distantă, există tendinta ca relatiile cu rudele să devină formale, prieteniile superficiale, iubirile retinute, căsniciile fragile. Această închidere în carapacea individuală face ca, iarăsi paradoxal, numărul depresiilor să crească, deschizând astfel calea suferintelor psihice. Cred că, instinctiv, copiii stiu mai bine. Un copil care s-a lovit jucând miuta va plânge, dar asta nu îl va opri ca, imediat ce i s-a alinat putin durerea, să reintre în joc. Un copil se împrieteneste natural cu alt copil, iar dacă acesta îl enervează la un moment dat, supărarea îi trece după scurt timp. Exceptând situatiile cu risc vital, copiii iau suferinta ca pe o parte integrantă a experientei lor, ca pe un detaliu minor. Ba de multe ori chiar râd de ea! Cred că suferinta nu trebuie să ne oprească niciodată de la a trăi o experientă superioară ei. Fie că este ceva măret, ca ascensiunea unui munte, ori ceva banal, ca dusul găletii cu gunoi, important este că astfel omul îsi trăieste viata, în cel mai bun sens al cuvântului. (Lucian Velea, lucian.velea@lexica.ro ) |
||
Gând | ||
Dacă vrem să fim fericiti,
trebuie să fim gata de orice suferintă. (Alfons de Liguori) |
||
Imagine | ||
Exercitiu de inspiratie | ||
Copilul
îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment
dat, întrebă: - Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine? Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului: - E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare. Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la acesta. - Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viata mea! - Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Există cinci calităti la creion, pe care dacă reusesti să le mentii, vei fi totdeauna un om care trăieste în bună pace cu lumea. Prima calitate: poti să faci lucruri mari, dar să nu uiti niciodată că există o Mână care ne conduce pasii. Pe această mână o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui. A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris si să folosesc ascutitoarea. Asta înseamnă un pic de suferintă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascutit. Deci, să stii să suporti unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun. A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie să întelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat e faptul că ne mentinem pe drumul drept. A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngrijeste-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău. Si, în sfârsit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot asa, să stii că ceea ce faci în viată va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii constient de fiecare faptă a ta. (Paulo Coelho) |
||
Banc | ||
Un tip foarte timid
intră într-un bar si vede o tânără frumoasă stând
la o masă. După o oră, în care si-a tot făcut curaj,
se duce la ea si îi spune: - Te deranjez dacă stăm putin de vorbă? Nu termină bine ce are de spus, că tânăra strigă în gura mare: - Nu, nu mă culc cu tine diseară! Toată lumea din bar îsi întoarce privirile către cei doi. Tipul, coplesit de rusine, se intoarce la masa sa. După câteva minute, tânăra se apropie de el zâmbind. - Îmi pare rău că te-am făcut să suferi. Stii, eu sunt studentă la psihologie si studiez cum reactionează oamenii în situatii jenante. La care tipul răspunde în gura mare: - Esti nebună? Cum să-ti dau 200 de dolari pentru o noapte de sex?! |
||
Raftul cu cărti | ||
National Geographic - Sporturi extreme:
Schi de Pamela Pollack National Geographic - Sporturi extreme: Snowboarding de Joy Masoff National Geographic - Sporturi extreme: Scufundări de Darice Bailer Măsti pictate [2007] de N. Wolfanger-von Kleist, E. Schlitt Animale de plus [2007] de Rita Kahl |
||
Perle | ||
Mihai Eminescu a suferit întotdeauna de sărăcie, murind toată viata lui de foame. | ||
Interactiv | ||
Comentează - spune ce crezi despre numărul
curent Forum - discută cu ceilalti tot ce doresti Stiri - citeste noutăti pe diferite subiecte Programul TV - toate posturile la un loc Acum un an - salt instant în arhivă |
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!
Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactor: Silvia Velea (silvia_gh2002@yahoo.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile.
Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt
binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la www.raspandacul.net.