Publicatie pentru minti spongioase
Publicatie pentru minti spongioase
Nr. 0702/22.10.2007 | ISSN 1842-2195
| Editorial |
|
|
 Una
dintre cele mai interesante experiente "de dictionar"
pe care le-am încercat de curând a fost cea legată de
verbul a certa. L-am căutat într-o doară,
fără mari intentii de a dezvolta un subiect oarecum
neplăcut, însă definitiile găsite mi-au stârnit o
curiozitate reală: cuvântul acesta are incredibil de
multe sinonime, cele mai multe dintre ele în registru
popular-familiar si regional. Începând cuminte cu
explicatiile, notez "a se lua la ceartă cu cineva,
a discuta cu glas ridicat, cu aprindere", "a
face (concomitent) schimb de vorbe de ocară" sau
chiar mai mult, "a rupe relatiile de prietenie, a se
învrăjbi cu cineva, a se supăra". Există apoi
expresii care reflectă iesirea din matca legilor scrise
sau nescrise ale vremurilor, precum "a fi certat cu
morala" (a se abate sistematic de la principiile de
etică), ori "a fi certat cu justitia" (a
nesocoti legile în mod repetat); mai interesante mi se
par cele ironice, de genul "certat cu bunele maniere"
sau "certat cu apa si săpunul". Sunt des
folosite sinonimele a se ciorovăi, a se
ciondăni, iar pentru registrul popular - a se
bălăbăni, a se gâlcevi , a se
sfădi. Cu nuantă învechită si regională, răsar,
din substantivul "pricină", a se pricinui si a
se pricini, iar dintr-un obicei prost a
pârî. Am găsit si cuvinte care s-au retras de
multă vreme de pe scena lingvistică, precum a
preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a
prociti, a probozi, a stropoli, a toi. Există,
bineînteles, variante folosite în limbajul oficial (a
admonesta, a apostrofa, a moraliza, a mustra) sau
în cel familiar (a dojeni, a dăscăli, a mustrului,
a săpuni, a scutura). Si, dacă vreti, putem
preciza în câte feluri se ceartă oltenii: a se
rohoti, a docăni, a vrevi (ultimul apartine si
Banatului), sau bucovinenii: a moronci, a putui.
Fără umbră de îndoială, campionii sunt moldovenii,
care se tolocănesc, se mogorogesc, se smotresc, se
cârcotesc, se bestelesc, se ocărăsc, se sfădesc, se
suduie si se oropsesc. Cu mare spor si
să recunoastem cu o inventivitate lingvistică de
invidiat.Toate astea m-au dus cu gândul la faptul că românii se ceartă mult, oriunde ar fi: dar ce-or fi având nevoie de atâtea verbe care să spună, esential, acelasi lucru? Mă fascinează felul în care par cuvintele să aibă o viată a lor proprie, situată dincolo de realul evenimentelor, de parcă ar functiona într-un univers paralel, în care actul în sine nu este nici obligatoriu, nici măcar necesar, pentru ca avalansa de termeni să pornească la vale. Vorbele se bulucesc să numească simpla actiune, în zeci de moduri posibile si pe grade diferite de intensitate, în functie de o multitudine de variabile aproape imposibil de detectat la nivel faptic. Poate-i din cauză că nu ne certăm cu acelasi om, sau pe aceeasi temă, sau cu aceeasi tonalitate. Sau poate că, dintr-un anumit punct de vedere (si nu mă refer la varianta serafică si ruptă de realitate), românul s-a născut cu adevărat poet. Citindu-le, descoperi că fiecare are o altă nuantă si o altă justificare, si numai foaia rece a lexiconului poate să le amestece si să le facă să pretindă că se supun aceluiasi sens. Dincolo de astea, ar trebui să ne întrebăm de ce sunt, totusi, atât de multe. Poate fi o simplă întâmplare, sau putem găsi o banală acuză la adresa certăretilor, care sunt multi si împătimiti; si rusine lor, că strică armonia universală! Însă am impresia că lucrurile sunt mai profunde decât atât. Îmi amintesc de Paler cu "Am învătat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc / Si nici faptul că nu se ceartă nu dovedeste că se iubesc." Stiu sigur că uneori certurile mai si lămuresc situatii, mai si încheie conflicte, mai si deschid căi de împăcare, mai si pun punct. Pentru că asa e în viată: niciun adevăr nu e adevărat fără ne-adevărul lui. (Iulia Musat, iulia.musat@gmail.com ) |
||
| Gând | ||
| Nu te lăsa ademenit să
contrazici. Înteleptii cad în nestiintă, când se
ceartă cu cei nestiutori. (Goethe) |
||
| Imagine | ||
 |
||
| Exercitiu de inspiratie | ||
| Maestrul
nu avea un respect prea mare pentru traditii si ceremonii.
Într-o zi, între un discipol si fiica acestuia a
izbucnit o ceartă. Omul insista ca fata să se
conformeze regulilor religiei familiei sale atunci când
îsi va alege sotul, în timp ce fata dorea să îl
aleagă după dorinta inimii sale. Maestrul i-a luat deschis partea fetei. Când discipolul si-a exprimat consternarea că un om sfânt poate face asa ceva, Maestrul i-a răspuns: - Trebuie să întelegi că viata e la fel ca muzica. Ambele sunt guvernate mai mult de sentimente si de instincte decât de reguli. (Anthony de Mello) |
||
| Banc | ||
| Sotia către sot: - E bună supa? Sotul: - Ai chef de ceartă? |
||
| Raftul cu cărti | ||
| Limbajul vorbirii - arta conversatiei de Allan Pease, Alan Garner Agresivitatea mediatică si personalitatea de Mihaela Sterian Psihosociologia comportamentului deviant [2007] de Maria-Nicoleta Turliuc Fenomenologia trupului de Constantin Enăchescu Psihologia poporului român - si alte studii de psihologie socială de Constantin Rădulescu-Motru |
||
| Stiati că... | ||
| ...în timpul Războiului Civil din Statele Unite, mai multi soldati au murit de boli decât de gloante? | ||
| Interactiv | ||
| Comentează - spune ce crezi despre numărul
curent Forum - discută cu ceilalti tot ce doresti Stiri - citeste noutăti pe diferite subiecte Programul TV - toate posturile la un loc Acum un an - salt instant în arhivă |
||
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!
Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactor: Silvia Velea (silvia_gh2002@yahoo.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile.
Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt
binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la www.raspandacul.net.
