Publicatie pentru minti spongioase
Nr. 0713/06.11.2007 | ISSN 1842-2195
Editorial |
|
|
În
general, despre un om se spune că are o anumită
personalitate. Una singură. Eu sunt de părere că
fiecare om are trei personalităti. Prima are la bază caracterul său real, ceea ce este el cu adevărat, cu bune si cu rele. Aceasta este singura care contează, de fapt, însă de cele mai multe ori rămâne putin cunoscută altora. A doua personalitate reprezintă un ideal, mai mult sau mai putin realist, la care năzuim încă din copilărie. Visăm să fim eroi, cavaleri, printi, doctori, inventatori, aviatori, astronauti sau mai stiu eu ce. Apoi, cu vârsta, devenim mai "pământeni", alegându-ne modelele dintre cei apropiati sau dintre personalitătile mediatizate. În cele din urmă, modelul pe care începem să-l construim se adună din bucătele luate de ici si de colo, dar care ne reprezintă într-un anumit fel, prin asumare. A treia personalitate are legătură cu felul în care suntem perceputi de ceilalti. Această perceptie este de obicei deformată (cel putin asa considerăm), dar este o realitate. Uneori ne avantajează, alteori dimpotrivă, însă este doar o mască, un costum cu care iesim în lume. Putem încerca să părem altfel decât suntem, unii chiar o fac cu succes, dar nu pentru totdeauna. Armonia dintre aceste trei personalităti proprii este foarte importantă. Orice decalaj prea mare, chiar dacă este avantajos la prima vedere, poate conduce la dezechilibre dramatice. Presa este plină de stiri despre vedete care "au luat-o razna", tocmai din această cauză. Celebritatea amplifică cu usurintă diferentele dintre cele trei personalităti proprii si astfel subiectul se trezeste că este privit ca un zeu, desi este doar un om, că este idealul de "copil" al tuturor mămicilor, desi este doar un tânăr care vrea din când în când să-si facă de cap, că are "tot ce si-ar putea dori", chiar dacă îsi doreste cu totul altceva. Din păcate, multi oameni, valorosi chiar, esuează dureros prin pierderea acestui echilibru. Cred că ne-ar prinde bine tuturor să medităm din când în când la ceea ce suntem cu adevărat, la ceea ce vrem să fim si la ceea părem pentru altii. Asta înseamnă să descoperim acea constantă de sine care ne ajută să rămânem egali cu noi însine în orice împrejurare. (Lucian Velea, lucian.velea@lexica.ro ) |
||
Gând | ||
Nu există experiente inutile,
care să nu ajute la crearea personalitătii. (Tudor Vianu) |
||
Imagine | ||
Exercitiu de inspiratie | ||
După
încoronare, Nufsibaal, rege al Biblosului, se retrase în
iatacul său, ce-i fusese anume pregătit pentru odihnă
de către cei trei magi pustnici care vietuiau în munti.
Îsi scoase coroana si vesmântul regesc, apoi rămase în
mijlocul iatacului gândind la sine însusi, ca nou cârmuitor
atotputernic al Biblosului. Deodată se întoarse si văzu
iesind din oglinda cu rama de argint, pe care i-o dăruise
mama lui, un bărbat fără vesminte. Regele se înfioră
si-i strigă vedeniei: - Ce doresti? Iar cel fără vesmânt răspunse: - Doar o întrebare am a-ti pune: de ce crezi tu că te-au încoronat? Si regele răspunse: - Pentru că sunt cel mai nobil din tinut. - Dacă erai încă si mai nobil, nu ajungeai rege, zise bărbatul cel neînvesmântat. - Pentru că sunt cel mai puternic din întreg tinutul, de aceea am fost încoronat, continuă regele - Dacă ai fi fost si mai puternic, nu ai fi ajuns rege, răspunse bărbatul - Am fost uns rege pentru că sunt dintre toti cel mai întelept. - Dacă ai fi fost încă si mai întelept, n-ai fi ales să urci pe tron. În clipa aceea, regele se prăbusi într-un plâns amarnic. Atunci bărbatul fără straie privi de sus la dânsul. Apoi luă coroana si o aseză cu grijă înapoi pe crestetul plecat al regelui. Si după ce făcu aceasta, privindu-l cu căldură, se-ntoarse de unde apăruse. Când regele se ridică, îsi îndreptă pe dată privirea înspre oglindă, dar nu văzu acolo decât pe sine însusi, cel încoronat. (Kahlil Gibran) |
||
Banc | ||
Un om intră într-un
magazin si cere o pereche de ochelari. Vânzătoarea îl
întreabă ce fel de ochelari doreste: - Pentru soare? Omul se uită la el mirat si apoi răspunde: - Nu, pentru mine. |
||
Raftul cu cărti | ||
Pacientul meu Sigmund Freud [2007] de Tobie Nathan Totul pare un paradis [2007] de John Cheever Întoarcerea acasă [2007] de Bernhard Schlink Veghea [2007] de Sarah Waters Mostenitoarea tărâmului pierdut [2007] de Kiran Desai |
||
Perle | ||
Caragiale
caracterizează personajele chiar prin contrastul
acestora de a părea ceea ce în realitate nu esti,
totodată chiar prin vorbele personajelor,
autocaracterizarea sau prin limbajul defectuos al
personajelor si prin vorbele altora despre acestia. |
||
Interactiv | ||
Comentează - spune ce crezi despre numărul
curent Forum - discută cu ceilalti tot ce doresti Stiri - citeste noutăti pe diferite subiecte Programul TV - toate posturile la un loc Acum un an - salt instant în arhivă |
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!
Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactor: Silvia Velea (silvia_gh2002@yahoo.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile.
Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt
binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la www.raspandacul.net.