Arhiva Răspândacul


Raspandacul
Publicatie pentru minti spongioase

Nr. 0740/13.12.2007 | ISSN 1842-2195

Editorial
Preferate
Linkuri preferate
Fluxuri preferate
Imagini preferate
Clipuri preferate
Filme preferate
Cărti preferate
Texte preferate

Galeria de artă
Vezi blog
Vezi albume

Engleză
Caută în dictionare
Participă la wiki
Vezi blog

Citatepedia
Citate recente
Definitii recente
Poezii recente
Adaugă un citat

În copilărie, credeam că oamenii nu trăiesc în aceeasi realitate. Că visele sau credintele lor nu se deosebesc cu nimic de magia în care cred copiii. Si că fiecare om poartă pe sub haine o pelerină fermecată, sub care ascunde de ochii celorlalti această viată autentică si secretă, lăsând la vedere doar o imagine conventională, accesibilă tuturor. În această lume comună, băietii si fetele nu erau elfi, spiridusi, printi si printese, ci fii, nepoti, scolari, tovarăsi de joacă. Bărbatii si femeile nu erau regi, cavaleri, fauni, zâne, nereide sau vrăjitoare, ci cetăteni, angajati, vecini, colegi de muncă si părinti. În această lume nu existau încercări, ci examene, nu exista apă moartă si apă vie, ci apă curentă, nu existau comori îngropate, ci depozite bancare.
De aceea stăteam si priveam ore întregi peretele alb al camerei, asteptând să se deschidă o usă secretă. Stiam că e acolo si doar asteptând cu răbdare usa aceea avea să mi se arate într-o bună zi. Între timp, mergeam pe stradă căutând semne care să-mi îndrume pasii spre intrarea în vreun labirint fabulos, vreo scorbură prin care să pătrund pe tărâmul unei păduri vrăjite. Trebuia doar să fiu atentă la lucrurile mici de pe jos care scânteiau în soare, la adierea de vânt care făcea să fosnească vreo tufă de trandafiri sau la cântecul vreunei păsări, care se făcea auzit dintr-o dată. Însă, aproape fără voie, mă trezeam trăgând cu ochiul la lumea din jur, speriată să nu fiu privită cu suspiciune si ironie. Începuse să mă obsedeze ideea că e posibil ca oamenilor să li se pară că vorbesc singură sau cu un copac, când eu credeam că discut cu un prieten, să mă vadă stând întinsă pe asfalt, în costum de baie, când eu eram convinsă că sunt la plajă... Din acest motiv, mă luam fascinată după nebunii pe care-i întâlneam pe stradă, urmărindu-i de la distantă, convinsă că ei nu erau altceva decât oameni trăind normal în lumea pe care o percepeau, iar faptul că noi ceilalti îi vedeam era un accident. Mă tineam si după oamenii obisnuiti, cei care mergeau tăcuti si încruntati, asteptând să dispară subit, la un hocus-pocus auzit doar de ei. Însă din ce în ce mai des îi vedeam intrând în institutii, în magazine, în scoli, în masini, în apartamente, urmând aceleasi traiectorii închise, ca niste bilute colorate prin culoarele unui joc mecanic.
Acum, de când m-am făcut mare, lumea asta "a iluziilor" a prins crustă si pentru mine. Peretii nu mai ascund usi secrete, nu mai tresar la strălucirea unui ciob de sticlă si rar mai iau seama la fosnetul trandafirilor sau la cântecul păsărilor. Nu mă mai opresc în fata copacilor, ca să vorbesc cu ei. Acum n-as mai avea de ce să mă tem că ceilalti mă văd altfel decât trebuie. Si tocmai de asta am început să mă tem...
(Silvia Velea,
silvia_gh2002@yahoo.com )
 
Gând
Îti poti trăi viata doar în două moduri. Sau crezi că nu există magie, sau crezi că totul e magie.
(
Albert Einstein)
 
Imagine
 
Copiii spun lucruri trăsnite
Dragă Dumnezeu,
Tu chiar esti invizibil sau este doar un truc al tău?
 
Haioase
Portia zilnică
Distractie masivă
Spune un banc

Mobiman
Stiri despre mobile
Discută pe forum

Banc
Un tip mergea pe stradă si, la un moment dat, vede pe cineva pescuind la copcă în asfalt.
- Ce faci, domnule, aici? îl întreabă.
- Ssst, că sperii pestii.
Omul pleacă mai departe, zicându-si că a înnebunit lumea. Mai jos, vede pe altcineva care dădea cu o piatră în asfalt. Se duce la el si-l întreabă:
- Dumneata ce faci aici?
- Vreau să sperii pestii.
La capătul străzii, tipul observă un post de politie. Se duce la ofiterul de serviciu si îi spune:
- Domnule, vedeti că pe stradă sunt doi nebuni. Unul pescuieste la copcă în beton, iar celălalt încearcă să-i sperie pestii.
Ofiterul se întoarse spre colegii lui si le zise:
- Băieti, luati-vă salupele. Plecăm în misiune.
 
Raftul cu cărti
Despre îngeri de Andrei Plesu
Zahir de Paulo Coelho
De ce iubim femeile? de Mircea Cărtărescu
Maestrul si Margareta de Mihail Bulgakov
Îndrăgostită de un masai de Corinne Hofmann
 
Am învătat din filme
Computerele nu se blochează niciodată, asa cum se întâmplă în lumea reală.
 
Interactiv
Comentează - spune ce crezi despre numărul curent
Forum - discută cu ceilalti tot ce doresti
Stiri - citeste noutăti pe diferite subiecte
Programul TV - toate posturile la un loc
Acum un an - salt instant în arhivă

Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!


Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactor: Silvia Velea (
silvia_gh2002@yahoo.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile. Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt binevenite la
raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la
www.raspandacul.net.