Publicatie pentru minti spongioase
Nr. 0756/04.01.2008 | ISSN 1842-2195
Publicistică |
|
|
Ca un
fel de refugiu de multele inconveniente ale vietii,
Dumnezeu, în înalta sa bunăvointă, a dat omului
râsul, cu toată scara, de la zâmbetul ironic pâna la
clocotirea homerică. Când vezi capete atât de vitreg
înzestrate de la natură, încât nu sunt în stare a
întelege cel mai simplu adevăr, capete în care, ca în
niste oglinzi rele, totul se reflectă strâmb si în
proportii pocite, făcându-si complimente unul altuia si
numindu-se sarea pământului, ai avea cauză de a te
întrista si de a despera de viitorul omenirii daca n-ai
sti că după o sută de ani, de pildă, peste amândouă
despărtămintele geniilor contimporani, peste
balamuc si puscărie, va creste iarbă si că în
amintirea generatiei viitoare toate fizionomiile acestea
vor fi pierit fără de nici o urmă, ca cercurile din
fata unei ape stătătoare. Garantia învingerii adevărului si binelui în lumea aceasta este moartea. Daca moartea nu s-ar îndura să ne scape de o generatie în disselectiune, daca moartea n-ar pune adevărul la adăpost de onoarea de a fi coexistat alături cu partea criminală si stupidă a omenirii, niciodată natiile n-ar fi putut strânge acel capital de adevăruri care înnobilează aspra lor luptă pentru existentă. E o fericire pentru noi că, prostia si perversitatea fiind nemuritoare, cel putin prostii si perversii in concreto sunt muritori. De acolo râsul, ca un voios semn de încredere în zădărnicia acestei privelisti. (Mihai Eminescu, 1 februarie 1880) |
||
Gând | ||
Râsul e ca stergătorul de
parbriz: nu opreste ploaia, dar îti permite să îti
vezi de drum. (Jeanne Wasbro) |
||
Imagine | ||
Traditii | ||
De
Ajunul Bobotezei, se fac aceleasi bucate ca si de Ajunul
Crăciunului. Ajunul acesta, unii spun că se posteste
pentru că, dacă gustă agheazmă de cea mare, să nu
mănânce îndată carne. În Mihalcea, de Ajunul Bobotezei se colindă umblând cu capra. Un băiet mic se îmbracă cu un cojoc pe dos si într-o mânecă tine capul caprei, tot behăind. Fetele pregătesc cana cu care au să meargă după agheazmă. Îi fac cruciti de ceară si o împodobesc cu ghirlande de berbenoc poleit, cu flori, iar la toartă leagă în crucis lână rosie. Tot atunci sau mai înainte, pregătesc lumânarea pentru Iordan, numită troită. ("Datinile si credintele poporului român", adunate de Elena Niculită-Voronca) |
||
Banc | ||
Seful povesteste o
anecdotă. Toti râd în hohote, în afară de unul. - Tu de ce nu râzi? îl întreabă colegii. - Nu mai are rost. De mâine nu mai lucrez aici! |
||
Raftul cu cărti | ||
Despre cer
de Aristotel Anticristul de Friedrich Nietzsche Viata, amorul, moartea de Arthur Schopenhauer Bazele metafizicii moravurilor de Immanuel Kant Elogiul nebuniei sau discurs despre lauda prostiei de Erasmus din Rotterdam |
||
Familia Bundy | ||
Bud: Tată, am o
problemă. Am... făcut o prostie uriasă. Al: Oh, fiule! Nu te-ai însurat, nu-i asa? |
||
Interactiv | ||
Comentează - spune ce crezi despre numărul
curent Forum - discută cu ceilalti tot ce doresti Stiri - citeste noutăti pe diferite subiecte Programul TV - toate posturile la un loc Acum un an - salt instant în arhivă |
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!
Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactor: Silvia Velea (silvia_gh2002@yahoo.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile.
Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt
binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la www.raspandacul.net.