Publicatie pentru minti spongioase
Publicatie pentru minti spongioase
Nr. 0761/11.01.2008 | ISSN 1842-2195
| Publicistică |
|
|
 În
corespondenta lui Voltaire cu Frederic cel Mare vine
deseori vorba de lacrimi. Pentru poezii, pentru tragedii
mai ales, câteodată si fată de întâmplări triste
netrecute prin poezie, bărbatii acestia se întrec în
plâns, si, desigur, nu fără mândră multumire, îsi
anuntă unul altuia frecventa si bogătia lacrimilor. Asa
era si pe atunci: "verser des larmes" era o
elegantă obligatorie.Dinadins am pomenit, ca exemplu, pe acestia doi, - oameni deosebit de isteti si practici, care treceau cu vointa lor peste orice, ca să se vază în trăsături cât mai groase puterea ciudată a unei mode psihologice. Când regele cel atât de sensibil a dat răvas de drum filozofului, el spunea intimilor: l-am stors ca pe o lămâie, nu mai aveam ce scoate din el. De partea lui, filozoful sensibil făcuse contrabandă cu hârtii de valoare saxone, pe care Frederic tocmai le interzisese în Prusia. Acest literat care-si amesteca, când vroia, lacrimile umanitare cu ale prietenilor regali sau altii, nu se oprea să tragă pe sfoară un vecin de mosie pentru câtiva stânjeni de lemne. Se dovedeste tocmai că manifestarea eclatantă a sensibilitătii nu opreste pe om să-si vază teribil si fără rezervă de treburile care-i sunt exclusiv si imediat folositoare. Moda lacrimilor a trecut de mult. Într-o nemereală de geniu, Caragiale a numit lacrimile: balele melancoliei. Vorbele aceste strălucite rezumă o stare de suflet a unei epoci întregi: nouă ni-e scârbă să ne dăm pe fată sensibilitatea - si tocmai celor mai autentic sensibili dintre noi ni-e scârbă. O pudoare nouă s-a născut în omul civilizat, pudoarea sentimentului. Desigur, această achizitie este rezervată unei minorităti. Încolo, dacă lacrimile fizice sunt aproape total demodate, lacrimosenia ca intentie si manieră, ca esentă de stil, este marfa tuturor răspântiilor. Sentimentalitatea este procedura cea mai grosolană pentru a da, pe întelesul celor multi, o idee avantajoasă despre persoana noastră morală. (Paul Zarifopol, "Din registrul ideilor gingase") |
||
| Gând | ||
| Deosebirea între sentiment si
sentimentalism este usor de stabilit. Dacă, circulând
pe o stradă, eviti să zdrobesti un cătelus, e vorba de
sentiment. Dacă însă, răsucind volanul pentru a evita
cătelusul, omori niste pietoni, e sentimentalism. (Frank Herbert) |
||
| Imagine | ||
 |
||
| Interesant | ||
| Primele istorioare despre Robin Hood au fost niste balade din secolul al XV-lea. În unele din aceste balade, Robin si oamenii săi poartă straie rosii sau stacojii, iar în altele, doar Robin poartă haine rosii, iar oamenii săi vesminte verzi, ceea ce scoate în evidentă rolul său de conducător, întrucât hainele rosii sau stacojii erau cele mai scumpe în Anglia medievală, pigmentul folosit la vopsire, cârmâzul, extrăgându-se din corpul uscat al unei insecte-femelă. Abia în versiunile ulterioare, hainele haiducilor au devenit verzi, desi e posibil ca ele să nu fi fost chiar verzi, adică Lincoln Green, ci Lincoln Grain, care era o vopsea stacojie. Primele povestiri pun accentul pe îmbrăcăminte, iar la un moment dat Robin joacă rolul unui negustor de postavuri, vânzându-i regelui 37 de metri dintr-o tesătură verde. Acest lucru a dat nastere ideii că baladele s-ar putea să fi fost scrise pentru breasla negustorilor de tesături. Mai multi istorici au sugerat că adevăratul mesaj al povestirilor despre Robin Hood nu este lupta traditională dintre "pădure si oras" sau "bogati si săraci", ci victoria negustorului aventurier, reprezentant al claselor de mijloc, asupra nobilimii corupte si decăzute. | ||
| Banc | ||
| Sotia vine acasă
plângând că i s-au furat banii din buzunarul de la
piept al hainei. Sotul o întreabă: - Dar n-ai simtit când hotul ti-a băgat mâna în sân? - Ba da, dar n-am stiut ce intentii avea! |
||
| Raftul cu cărti | ||
| Morometii
de Marin Preda Scrisori imaginare de Octavian Paler Parade amoroase de Jacques De Decker Alchimistul de Paulo Coelho Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea de Anton Pann |
||
| Familia Bundy | ||
| Peggy: Al, ce aveam
pe mine în ziua în care ne-am cunoscut? Al: Prea mult fard. |
||
| Interactiv | ||
| Comentează - spune ce crezi despre numărul
curent Forum - discută cu ceilalti tot ce doresti Stiri - citeste noutăti pe diferite subiecte Programul TV - toate posturile la un loc Acum un an - salt instant în arhivă |
||
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!
Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactor: Silvia Velea (silvia_gh2002@yahoo.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile.
Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt
binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la www.raspandacul.net.
