Arhiva Răspândacul


Raspandacul
Publicatie pentru minti spongioase

Nr. 0833/22.04.2008 | ISSN 1842-2195

Editorial
Preferate
Linkuri preferate
Fluxuri preferate
Imagini preferate
Clipuri preferate
Filme preferate
Cărti preferate
Texte preferate

Galeria de artă
Vezi blog
Vezi albume

Engleză
Caută în dictionare
Participă la wiki
Vezi blog

Citatepedia
Citate recente
Definitii recente
Poezii recente
Adaugă un citat

Încă de prin copilărie, îmi amintesc un sentiment aparte fată de religie, mai ales o nedumerire. Stiam că e ceva important, chiar esential, atunci de ce o simteam ca pe o altă lume? O slujbă religioasă ortodoxă, ca si un concert de muzică simfonică, îsi trasează un spatiu al sobrietătii. Si, oricât de dureros sună, au cam acelasi "succes la public" (desigur, în biserici intră mai multă lume, dar asta pentru că sunt mai multe decât sălile de concerte, iar intrarea este liberă). Multi oameni se duc la biserică mai degrabă din motive traditionale si rituale, fără să simtă dorinta individuală de a o face. Iar dintre cei care simt o chemare interioară, sunt destui care nu se simt în largul lor în biserică. Mult timp am încercat să găsesc un răspuns la această nepotrivire, oarecum paradoxală: cum să nu te simti plin de bucurie atunci când păsesti pe drumul către Dumnezeu? Cred că totul pleacă de la confuzia care se face între smerenie si tristete, între respect si sobrietate. La serviciu, atunci când te duci la "sefu' mare", încerci să nu-l superi cu nimic, asa că iei o mină umilă, politicos temătoare. Este o atitudine formală de subordonare. Spre Atotpunernicul, se pare că cei mai multi se duc tot asa. Pentru că dacă seful are o anumită "putere" asupra vietii tale, Dumnezeu are putere totală, asa că trebuie si mai multă deferentă, nu? Eu cred că nu. Dacă te duci la biserică plin de iubire, nerăbdător ca la întâlnirea cu cel mai bun prieten, dacă te închini la picioarele Lui asa cum te închini la picioarele iubitei, dacă îti doresti din suflet inspiratia divină, atunci nu poti să o faci decât cu bucurie si entuziasm, care nu lasă loc pentru teamă si tristete.
(Lucian Velea,
lucian.velea@lexica.ro )
 
Gând

Religia este un fel de a merge, nu un fel de a vorbi.
(
William R. Inge)

 
Imagine
 
Calendar
Pe 22 aprilie 1766 s-a născut Anne Louise Germaine Necker, cunoscută sub numele de Madame de Stael, critic literar elvetian de limbă franceză si propagandist politic, care, prin ideile sale, a propus reînnoirea tendintelor si genurilor literare, a prefigurat si, în mare parte, a directionat romantismul francez. Fiică a lui J. Necker, important bancher parizian, Anne Louise Germaine s-a căsătorit în 1786 cu diplomatul suedez baronul Stael-Holstein. Scriitoarea a demonstrat conditionarea istorică si natională a literaturii ("Despre literatură considerată în raporturile sale cu institutiile sociale"), iar sustinerea ardentă a libertătilor politice individuale i-a atras nemultumirea lui Napoleon si, în 1803, exilul din Paris. Celebritatea europeană i-a fost adusă de publicarea în 1807 a romanului sentimental si semi-autobiografic "Corinne". Trei ani mai târziu, Madame de Stael s-a afirmat ca o importantă figură a literaturii cu "Din Germania", operă de critică literară plină de entuziasmul său pentru romantismul german. În 1811, Napoleon a ordonat distrugerea primei editii, ca fiind "nefranceză", iar Madame de Stael a fugit în Rusia si apoi în Anglia, înainte de a reveni în Elvetia. A murit la 14 iulie 1817.
 
Haioase
Portia zilnică
Distractie masivă
Spune un banc

Mobiman
Stiri despre mobile
Discută pe forum

Banc
Un bătrân vine la preot să se spovedească:
- Părinte, am păcătuit, îi spune bătrânul preotului.
- Cum ai păcătuit, fiule?
- În timpul războiului am ascuns un evreu la mine în pivnită.
- Dar asta e o faptă bună, fiule!
- Da, părinte, dar i-am cerut 20 de dolari pentru fiecare zi petrecută în pivnită!
- Asta da, e păcat! Trebuie să tii post două săptămâni si păcatele îti vor fi iertate.
Bătrânelul, multumit că a scăpat usor, iese din biserică, dar după câteva minute se întoarce si-l întreabă pe preot:
- Părinte, credeti că ar trebui să-i spun evreului că s-a terminat războiul?
 
Raftul cu cărti
A iubi înseamnă a ierta de Ieromonah Savatie Bastovoi
Sacrul si profanul de Mircea Eliade
Dincolo de bine si de rău de Friedrich Nietzsche
Arta de a fi fericit - 50 de reguli de viată de Arthur Schopenhauer
Elogiul nebuniei sau discurs despre lauda prostiei de Erasmus din Rotterdam
 
Perle
Gheorghită este foarte tăcut, dar explicit.
 
Interactiv
Comentează - spune ce crezi despre numărul curent
Forum - discută cu ceilalti tot ce doresti
Stiri - citeste noutăti pe diferite subiecte
Programul TV - toate posturile la un loc
Acum un an - salt instant în arhivă

Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!


Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactor: Silvia Velea (
silvia_gh2002@yahoo.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile. Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt binevenite la
raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la
www.raspandacul.net.