Publicatie pentru minti spongioase
Nr. 0847/12.05.2008 | ISSN 1842-2195
Impresii de călătorie |
|
|
Una
dintre lectiile pe care mi le-a oferit Viena nu tine neapărat
de specificul locului sau de trăsăturile proprii
Austriei. Luarea-aminte s-a oprit mai curând asupra a
ceea ce numim în mod obisnuit "specific national",
sau poate si mai potrivit formulat pentru ceea ce vreau să
spun - "sentimentul apartenentei la un grup". Să
luăm spre exemplu felul în care orasul acesta îsi păstrează
imaginea de epocă si culoarea locală, prin faptul că
permite prezenta saretelor în centrul somptuos al asezării
Habsburgilor; nu sunt unice în lume, desigur, dar este
felul Vienei de a spune că-si aminteste de trecutul său
si se dezvăluie vizitatorilor printr-o preumblare ce
sade sub pecetea timpului. Unic în lume este, însă,
celebrul Dom al Sf. Stefan (Stephansdom), asezat în
inima Vienei (în Stephanplatz) si devenit simbol al
orasului si loc de pelerinaj. A fost prima mea
întâlnire "pe viu" cu o catedrală gotică si
am păsit încet pe dalele de piatră, înăltându-mi
în tăcere privirile spre ogivele impresionante, în
mijlocul unei multimi gălăgioase de turisti ce aveau
parcă încorporate aparate foto pe care nu
încetau niciun minut să le utilizeze. Si două lucruri
mi-au atras atentia, legat de felul în care cei care
conduc lăcasul de cult au găsit de cuviintă să ne
potolească avântul, nepotrivit unui loc de rugăciune:
primul a fost gardul care împărtea în două nava uriasă,
fiindu-ne interzis să-l trecem, si dincolo de care se
desfăsura, molcom, o slujbă obisnuită de seară, cu
preot care vorbea frumos la microfon pentru crestinii săi
veniti acolo să-l asculte; slujea preotul acela de rit
străin si pentru noi, veneticii aciuati din întâmplare
sub boltile maiestuoase, iar dincoace de gard m-a
surprins, pregătit în dreapta intrării, un colt de rugăciune
asternut pentru noi, cu bănci, sfinti si loc de aprins
lumânări. Si după ce am iesit de-acolo, înseninată,
am rătăcit putin prin Viena rece, găsindu-l pe Goethe
împietrit pe o stradă căreia nu-i stiam numele, si pe
Mozart albind într-o statuie de parc, la picioarele căreia
zace o cheie sol înviată din flori. (Iulia Musat, iulia.musat@gmail.com ) |
||
Gând | ||
Arhitectura este muzică
împietrită. (Felix E. Schelling) |
||
Imagine | ||
Interesant | ||
Wolfgang era doar al treilea nume de botez al lui Mozart. Numele său întreg era Johann Chrysostomus Wolfgangus Theophilus Mozart. El îsi spunea adesea Wolfgang Amade (nu Amadeus) sau Wolfgang Gottlieb. "Amadeus" este echivalentul latinesc al cuvântului "Gottlieb", care înseamnă "iubirea lui Dumnezeu". | ||
Banc | ||
Bulă vine de la
scoală: -Tată, am luat 4 la matematică. Taică-său îl cafteste. A doua zi: -Tată, am luat 4 la fizică. Iar o încasează Bulă de la taică-său. A treia zi: -Tată, am luat 10 la muzică! Taică-său îi dă bătaie din nou. - Dar am luat 10! - După ce că nu înveti, îti mai arde si de cântat! |
||
Raftul cu cărti | ||
Formele muzicii [2007] de Andre Hodeir Istoria muzicii in Europa [2007] de Brigitte Francois-Sappey Mica metoda de pian [2006] de Maria Cernovodeanu Frumusetea se invata [2008] de Dana Sota Bunul Gust - Suntem ceea ce ne place [2008] de Peter Trifonas |
||
Stiati că... | ||
...în anii 1920 se credea că muzica jazz determină pierderea permanentă a inhibitiilor sexuale? | ||
Interactiv | ||
Comentează - spune ce crezi despre numărul
curent Forum - discută cu ceilalti tot ce doresti Stiri - citeste noutăti pe diferite subiecte Programul TV - toate posturile la un loc Acum un an - salt instant în arhivă |
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!
Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactor: Silvia Velea (silvia_gh2002@yahoo.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile.
Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt
binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la www.raspandacul.net.