Publicatie pentru minti spongioase
Nr. 0911/08.08.2008 | ISSN 1842-2195
Publicistică |
|
|
Sunt
nenumărati oamenii cari cumpără si admiră ce nu le
place, cari ascund cu mare grijă ce le place, si încă
altii, mai nenorociti, cari nici nu apucă să cetească,
să auză, să vadă ce le place, fiindcă urmăresc cu
mare zel frumusetile dictate de sus. Este destul de
ciudat poate că si în domeniul artei se stabilesc
autorităti, si mai ales că sunt ascultate. Pentru omul
normal, producerile specific artistice sunt, în fond,
indiferente, si situatia acestui tip de umanitate
generală fată de opera de artă este o perplexitate pe
care caută să o mascheze cât mai bine cu ajutorul
foiletonului de artă. Acestui om de mijloc nu-i trebuie
orchestră simfonică, ci lăutari; nici pictură
născută din vizualitate artistică, ci cromolitografie
sentimentală. De aceea dezvoltarea tehnicii artistice
este de neînteles dacă o raportăm la rudimentarele
trebuinte estetice ale omului normal. Si cred că tocmai
indiferenta esentială a tipului acestuia fată de
creatia specific artistică explică mai ales formarea
autoritătii în materie de artă. Omul de bun-simt îsi
adăposteste indiferenta si perplexitatea sa naturală
fată de opera artistului printr-o ipocrită sau
maimutărească supunere la opiniile dictate de critică.
Trebuie amintit că de la romantism încoace, critica,
urmând unor dispozitii intelectuale generale, s-a
depărtat de public, s-a îndusmănit chiar cu dânsul si,
ceea ce-i si mai dezastruos pentru cetitorul docil si de
bun-simt, a adoptat adeseori un stil excesiv de poetic,
făcut din metafore si comparatii vertiginoase, din
transpuneri extravagante de senzatii - cuvintele,
tonurile, colorile schimbate fantastic unele prin altele:
o perturbare grozavă a regnurilor naturii fizice a
părut indispensabilă pentru a exprima originalitatea
fără seamăn a intelectualului modern. Iar omul de
mijloc înghite supus si păstrează credincios acest
stil, si fricos si stângaci îl întrebuintează pentru
a tine pas cu modernitatea, la care cu nici un pret nu
poate renunta. Astfel, îl auzi si pe dânsul vorbind de
pianisti care sculptează tonurile, si de versuri care
miroase a iasomie. Omul de mijloc este astăzi, în judecarea artei, cu deosebire uluit; criticul îi vorbeste de miresmele unui ton de vioară, de savoarea unei fatade arhitectonice - si-l maltratează fiindcă nu deosebeste stilurile. Apoi nu-i cuminte acel care se tine hotărât si din toată inima de Humoresca lui Dvorjak? Ce tonuri sculptate, ce acorduri cu parfumuri! Iată o bucată care are valoarea, profund semnificativă, că se poate fluiera usor si plăcut, si-i asa de dulce, si cu delicioasă melancolie îti aduce aminte de un sfârsit de chef delicat, cu lăutari absolventi de conservator! Dar autoritatea criticilor este, după cum se vede, o fatalitate absolută. Omul de bun-simt rar scapă de tirania ei. Spun drept că atunci când se manifestă liber în artă, omul de bun-simt mi-e drag si îl stimez din toată inima, fiindcă-i onest si are haz. Dacă, cine stie de ce - din elegantă de esteti probabil - nu vroim să-l instruim (si cu transpuneri lirice nu se învată oamenii a deosebi stilurile si a întelege tehnica artistică), bine e să-l zăpăcim cu metafore ametitoare, si din amuzant, cum poate fi adeseori, să-l facem cu desăvârsire ridicul? Cu cât critica e mai diversă si mai individualistă, cu atât e mai putin apăsătoare; cu atât mai tare înlesneste libertatea gustului pentru omul de bun-simt si-l desface de obligativităti la care nu-l putem supune decât dacă vroim să fim ironici. Scoli si directii accentuat si unitar organizate încurajează în omul normal lenea de a gândi, care si asa îi este naturală, si fac din el un poznas automat de formule. (Paul Zarifopol, "Pentru libertatea gustului") |
||
Gând | ||
Critica este
prejudecată devenită credibilă. |
||
Imagine | ||
Exercitiu de inspiratie | ||
Un
maestru zen zăcea pe patul de moarte. La căpătâiul
lui s-au adunat toti călugării din ordinul său. Cel
mai bătrân dintre ei s-a aplecat deasupra buzelor
maestrului si i-a cerut să-i spună ultimele
învătături ale întelepciunii, pentru a le transmite
celorlati călugări. - Spune-le că întelepciunea este precum un râu, a spus maestrul. Bătrânul a repetat cuvintele maestrului, iar călugării au aprobat din cap, gânditori. Dar un tânăr din grup a întrebat: - Ce vrea să spună prin aceste cuvinte: "Întelepciunea este precum un râu"? Călugărul mai vârstnic a repetat în soaptă întrebarea tânărului la urechea maestrului. - Bine, întelepciunea nu este precum un râu, a fost de acord maestrul muribund. |
||
Banc | ||
La Radio Erevan, un
ascultător întreabă: - Ce este un "titlu onorific"? Radio Erevan răspunde: - Titlu onorific este atunci când sotia spune: " Sotul meu este capul familiei". |
||
Raftul cu cărti | ||
Dictionar universal de muzică [2008] Ghid metodic de educatie plastică [2007] de Ion Pirnog Mică metodă de pian [2006] de Maria Cernovodeanu Dictionar de simboluri de J. Chevalier, A. Gheerbrant Dictionarul limbajului poetic eminescian de Dumitru Irimia |
||
Familia Bundy | ||
Kelly: Dacă Beavis
si Butt-head vor face un spectacol live si peste 100 de
ani, m-as duce să-i văd. Bud: Kelly, Beavis si Butt-head sunt personaje de desene animate. Kelly: Ei preferă să se spună că au "dificultăti dimensionale". |
||
Interactiv | ||
Comentează - spune ce crezi despre numărul
curent Forum - discută cu ceilalti tot ce doresti Stiri - citeste noutăti pe diferite subiecte Programul TV - toate posturile la un loc Acum un an - salt instant în arhivă |
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!
Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactor: Silvia Velea (silvia_gh2002@yahoo.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile.
Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt
binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la www.raspandacul.net.