Publicatie pentru minti spongioase
Nr. 0912/11.08.2008 | ISSN 1842-2195
Editorial |
|
|
Verbul
a martiriza are drept semnificatie de bază
supunerea cuiva la un martiriu, stabilind sinonimie (prin
extindere de sens) cu a chinui, a maltrata, a tortura, a
schingiui. Termenul are o conotatie puternic religioasă,
putându-se referi si la trecerea în rândul martirilor
a celor care au avut de îndurat chinuri îngrozitoare
pentru ideile, convingerile lor, acceptând condamnarea
la moarte fără a se dezice de credinta crestină. Iar
pentru această suferintă intensă si prelungită, mai
ales morală, echivalentele semantice sunt martiraj,
mucenicie, supliciu, calvar. În calendarul crestin-ortodox român este înscrisă, mărturie peste timp a istoriei noastre zbuciumate, muceniceasca moarte a voievodului Tării Românesti, Constantin Brâncoveanu, împreună cu fiii (Constantin, Stefan, Radu si Matei) si ginerele său, vistiernicul Ianache Văcărescu. Cu o domnie extrem de îndelungată (peste un sfert de secol) pentru dificila perioadă a istoriei românesti despre care discutăm, Brâncoveanu rămâne una dintre personalitătile luminoase ale culturii noastre, reusind să găsească un echilibru în timpuri nesigure si să încurajeze creatia în vremuri de distrugere. Domnia sa rămâne drept un model din punct de vedere al dezvoltării culturale si al ocrotirii neabătute a ortodoxismului. Mazilit de turci si supus la cazne pentru a dezvălui locul unde-si ascunsese bogătiile fabuloase, Brâncoveanu este obligat a suporta blestemul de neconceput, inimaginabil pentru orice părinte: acela de a-si vedea copiii murind. S-au prăbusit unul câte unul în fata călăului, în timp ce voievodul era nevoit să asiste neputincios. O să-mi rămână mereu în minte imaginea unui om sfâsiat de groază si înmărmurit de durere, asa cum gândul meu de copil încerca să-si închipuie ce-ar putea presupune o astfel de osândă... Nu cred până azi că pot întelege... Constantin Brâncoveanu a rămas în memoria colectivă a neamului drept păstrător al credintei si apărător al religiei drepte, în numele căreia niciun sacrificiu nu este prea mare, nicio moarte nu este în van. Demnitatea mai presus de robie, de orice fel ar fi ea. (Iulia Musat, iulia.musat@gmail.com ) |
||
Gând | ||
Ciudată-i firea
omenească. Cu cât avem mai putină înclinatie spre
martiraj, cu atât o solicităm celor din jur. |
||
Imagine | ||
Interesant | ||
Căderea
Bastiliei, pe 14 iulie 1789, este considerată
evenimentul care a marcat începutul Revolutiei Franceze,
simbolul victoriei libertătii, egalitătii si
fraternitătii asupra opresiunii, puterii regale
arbitrare si jugului tiraniei. Si totusi, cei 83 de
cetăteni care au murit în timpul revoltei nu au fost
martiri revolutionari, ci victime ale lipsei de control a
multimii, pornite în căutarea unor butoaie cu praf de
puscă. Demiterea neasteptată a popularului ministru de
finante, Jacques Necker, unul dintre politicienii care au
încercat să rezolve problema inflatiei si a datoriei
nationale, a scos multimea în stradă. Zvonul că o
actiune militară împotriva poporului este iminentă, a
determinat mii de parizieni să încerce să se înarmeze.
Confuzia si dezordinea s-au răspândit rapid, astfel că
până în zorii zilei de 14 iulie, o multime imensă se
strânsese pe esplanada de la Les Invalides, unde se afla
depozitul de armament, pe care l-a jefuit, împărtind la
întâmplare peste 30000 de muschete. Fiindcă praful de
puscă găsit era prea putin, multimea s-a îndreptat
spre Bastilia, unde aflase că fuseseră mutate 250 de
butoaie. Scrierile de după revolutie si scenele gravate sau pictate zugrăvesc zeci de revolutionari iesind mândri pe portile Bastiliei, fluturând steagurile libertătii sau, dimpotrivă, găsiti goi, lăsati să putrezească în lanturi, vegheati de scheletele altor nefericiti martiri. Dar conditiile din închisoare nu erau tocmai rele: detinutii aveau celule mobilate, putând să-si aducă si lucruri de acasă, primeau tutun, mâncare si alcool (privati erau numai de desert). Nici prizonierii încarcerati la acea dată nu erau martiri politici, Bastilia nu mai era de ani buni o închisoare politică. În momentul asaltului, în fortăreată se aflau doar sapte detinuti: patru falsificatori mărunti, un depravat, arestat pentru incest, si doi nebuni. |
||
Banc | ||
Într-un avion, pe
lângă pilot, erau trei pasageri, un grec, un bulgar si
un român. Avionul suferă o avarie deasupra Greciei si
când începe să piardă altitudine din cauza greutătii,
grecul strigă: - Pentru tară si popor, eu mă arunc din avion! Când avionul ajunge deasupra Sofiei, amenintând să se prăbusească, bulgarul spune: - Pentru tară si popor, eu mă arunc din avion! Pe când se apropia de România si era evident că aparatul se va prăbusi pe teritoriul ei, românul intră în cabină si-l aruncă pe pilot din avion: - Pentru tară si popor, eu mă fac aviator! |
||
Raftul cu cărti | ||
Mistere ale istoriei [2004] de Robert Stewart, Clint Twist,
Edward Horton Mileniul românesc - 1000 de ani de istorie în imagini [2006] de Georgeta Filitti, Dorin Matei Dictionarul esential al exilului românesc [2005] de Lucian Pricop Dictionar de civilizatie africană de Larousse Dictionar de mitologie greco-romană si românească de Maria Cordoneanu, Radu Cordoneanu |
||
Stiati că... | ||
...politicianul american Joseph McCarthy s-a lăudat că a fost rănit în lupte navale, când de fapt el îsi fracturase laba piciorului căzând de pe o scară? | ||
Interactiv | ||
Comentează - spune ce crezi despre numărul
curent Forum - discută cu ceilalti tot ce doresti Stiri - citeste noutăti pe diferite subiecte Programul TV - toate posturile la un loc Acum un an - salt instant în arhivă |
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!
Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactor: Silvia Velea (silvia_gh2002@yahoo.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile.
Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt
binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la www.raspandacul.net.