Publicatie pentru minti spongioase
Publicatie pentru minti spongioase
Nr. 0987/24.11.2008 | ISSN 1842-2195
| Impresii de călătorie |
|
|
 Una
dintre cele mai interesante senzatii pe care le-am trăit
în Verona a fost impresia că Shakespeare îi
apartine
Sau invers. La fel cum amândurora le
apartine povestea în căutarea căreia pornisem.Chipul Marelui Britt veghează chiar la intrarea în La Bra, pe treptele Lapidariului Maffeian, alături de celebra replică a lui Romeo: "There is no world without Verona walls" Pornirăm si noi în căutarea Giuliettei, femeia care a făcut celebră vechea cetate. Am păsit cu nerăbdare pe Via Cappello, inundată de multimea de curiosi care căutau acelasi lucru ca si noi. Micuta stradă, păstrând aspectul tipic al vechilor străzi veroneze, a devenit una dintre cele mai circulate pietonale ale orasului, loc de pelerinaj si mângâiere pentru toate rasele si religiile lumii si cred că erau toate reprezentate acolo, în după-amiaza luminoasă în care am poposit si noi, bătând la portile Capuletilor. În afară de faptul că multimea de călători trădează de departe locul, la casa di Giulietta nu poate fi ratată: peretii si usile ei sunt acoperite cu miliarde de caractere din toate limbile pământului, strat peste strat, culoare peste culoare, inimă lângă inimă si zbor lângă zbor, mari, mici, potrivite, curajoase sau timide, simple sau înflorite, bătând însă în acelasi ritm al unui sentiment pe care îl cunoastem cu totii. Curtea se deschide vizitatorilor după ce trec pe sub o cupolă acoperită, de sus până jos, cu înscrisuri sau hârtii lipite la repezeală, improvizatii ce trădează supriza în fata zidurilor desenate si plăcerea de a se deda unui joc la care toată lumea pare să subscrie tacit... M-am tot întrebat, de atunci, cine si-o fi scris prima dată mesajul de dragoste mi-au părut îngăduitori italienii (puteau să tot văruiască peste) si mi s-au dezvăluit întelepti în a pricepe că istoria obisnuieste să-si lase cum doreste semnele, fără a tine cont de conventiile si codurile morale si de bună purtare ale oamenilor asa că actele de vandalism au devenit simboluri ale solidaritătii celor de pretutindeni. Odată păsit sub oblăduirea Giuliettei, trei lucruri poate face călătorul venit de departe: poate vizita muzeul amenajat ca în vechime, pentru a ajunge la balconul celebru unde tânăra a primit cea mai cunoscută declaratie de dragoste făcută vreodată de un bărbat unei femei; poate vizita micutul si neîncăpătorul magazin de suveniruri; sau poate face o fotografie cu statuia binecuvântată si tristă a iubitei lui Romeo. Ne-am smuls apoi de sub vraja locului, hotărâte să-l găsim si pe el pe străzile Veronei. Aveam în mâini o hartă a orasului care ne arăta, câteva străzi mai încolo, si locul casei sale. Odată ajunse acolo, ne-am învârtit ceva vreme în jurul propriei axe, pentru că pustietatea care domnea contrasta atât de puternic cu ce tocmai văzusem, încât am fost absolut sigure că nu nimerisem unde trebuie, sau că harta noastră era făcută de incompetenti nepăsători care ne făceau să pierdem timp pretios. Am fotografiat, totusi casa cu pricina, apoi ne-am repezit în căutarea vreunui suflet de crestin care să ne lumineze. N-are rost să mai spun că cei doi-trei localnici pe care i-am chestionat ne-au trimis, cu toate indicatiile necesare, de unde tocmai venisem. Si am descoperit, astfel, cu oarece regret, că Romeo e doar un ilustru necunoscut. L-a scos din anonimat iubirea unei femei, dar si curajul de a se lăsa convins, într-o noapte, sub un balcon, că trandafirul tot dulce-ar mirosi, chiar de numele i-ar fi altul... (Iulia Musat, iulia.musat@gmail.com ) |
||
| Gând | ||
Suntem făcuti
din acelasi material din care sunt tesute visurile. |
||
| Imagine | ||
 |
||
| Interesant | ||
| Teatrul
european în formă modernă s-a dezvoltat în secolul
XVI, când dramaturgii, scenografii si actorii au căutat
inspiratie în afara Bisericii, unde se născuse
dramaturgia, prezentând piese despre o serie mai largă
de subiecte, care au atras un public numeros. Majoritatea
pieselor erau create de actorii ambulanti, care jucau pe
islazurile satelor si în pietele oraselor, sau în
spectacolele oferite la curte, în casele nobililor, în
universităti sau în scolile de drept. Vorbeau despre
regi si regine, despre dusmăniile dintre nobili, despre
dragostea ideală, dar si despre teme obisnuite, mai
percutante în viata de toate zilele, cum ar fi gelozia
bărbatilor si femeilor, rivalitătile dintre tăranii
avari si relatiile - uneori amuzante, alteori amare -
dintre stăpâni si servitori. Scena Angliei elisabetane s-a metamorfozat complet gratie unor scriitori precum Shakespeare, Marlowe si Ben Jonson. Lui Shakespeare nu i-a păsat de obiectiile fată de teatru ale puritanilor si a abordat subiecte controversate precum tiranii sau relatiile dintre femei si bărbati - subiect ilustrat si de faptul că rolurile de femei la vremea aceea erau jucate de băieti. O lectură bogată i-a inspirat lui Shakespeare temele si personajele multor piese. În piesele istorice a împrumutat din Cronicile contemporanului său, Raphael Holinshed, iar pentru dramele romane din biograful grec Plutarh. În cazul piesei Romeo si Julieta, chiar dacă familiile Capulet si Montague au existat cu adevărat la Verona, povestea celor doi nefericiti îndrăgostiti este în totalitate fictiune. Un vers sublim si darul de a capta esenta spiritului omenesc fac din Shakespeare cel mai renumit dramaturg al lumii, ale cărui piese regizorii nu ostenesc să le interpreteze în felurite chipuri - de la Cum vă place plasat în anii 1920, un Henric V în transeele Primului război Mondial, până la versiunea socantă a lui Baz Luhrmann, care aduce celebra tragedie Romeo si Julieta în ambianta unei aglomerări urbane nordamericane, într-o lume "creată, imaginară, un colaj de imagini clasice si moderne apartinând religiei, teatrului, folclorului, tehnologiei si culturii pop", după cum mărturiseste regizorul. Cele mai importante versiuni cinematografice după tragedia shakespeareană sunt: Romeo and Julet (Romeo si Julieta), 1936, regizată de George Cukor; Shuhaddaa el gharam (Romeo si Julieta) 1942, regizat de Kamal Selim; Giulietta e Romeo (Romeo si Julieta), 1954, în regia lui Renato Castellani; Romeo e Julietta (Romeo si Julieta), în 1968, de Franco Zeffirelii. |
||
| Banc | ||
| - A fost îngrozitor,
mamă, la cinematograf. A trebuit să-mi schimb de patru
ori locul. - De ce, s-a legat vreun băiat de tine? - Până la urmă, da. |
||
| Raftul cu cărti | ||
| Călătorie în jurul lumii [2008] Drumuri de vis. Cele mai frumoase rute ale lumii [2008] Dictionar latin - român [2008] de Gheorghe Gutu Opera italiană în capodopere - Belcanto [2008] de Alexandru Emanoil Învată să cânti la chitară - ghidul începătorului pentru chitara acustică si electrică (contine un CD cu peste 50 de piste ajutătoare) [2008] de Phil Capone |
||
| Stiati că... | ||
| ...ca dramaturg, pe Ben Jonson îl întrecea numai Shakespeare, cu care se duela ades în vorbe de duh la taverna Mermaid din Londra? | ||
| Interactiv | ||
| Comentează - spune ce crezi despre numărul
curent Forum - discută cu ceilalti tot ce doresti Stiri - citeste noutăti pe diferite subiecte Programul TV - toate posturile la un loc Acum un an - salt instant în arhivă |
||
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!
Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactor: Silvia Velea (silvia_gh2002@yahoo.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile.
Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt
binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la www.raspandacul.net.
