Publicatie pentru minti spongioase
Nr. 0992/01.12.2008 | ISSN 1842-2195
Impresii de călătorie |
|
|
Stiam
si eu, ca toată lumea (presupun), că locuinta lui Romeo
nu există cu adevărat, pentru că nici el n-a fost pe
lume. Balconul Giuliettei are deja o multime de alte
semnificatii, pentru că acolo iubitorul de poveste îi
găseste deopotrivă pe amândoi. Poate că e mai lenes
decât credeam iubitorul acesta de poveste -, de nu s-a
obosit să caute semnele basmului dincolo de lungul
nasului... N-am reusit să-l găsesc, deci, pe Romeo, dar câteva străzi mai târziu l-am întâlnit pe Dante! Am poposit la picioarele statuii lui după ce descoperisem (din greseală) si admirasem Arche scaligere monumentalul complex funerar al familiei Della Scala. Rămasă cu gura căscată în fata maiestuozitătii constructiei, am insistat să-mi fotografiez mărunta fiintă, pentru contrast, ca să nu-mi uit efemeritatea. Frumoasele arce gotice adăpostesc (printre altele) celebrul mormânt al lui Can Francesco, zis Cangrande I, prietenul si protectorul lui Alighieri, căruia marele poet i-a dedicat Paradisul. Figura grandioasă a întunecatului Dante, veghind singuratic Piazza dei Signori, m-a făcut atunci să mă gândesc că, de fapt, atunci când vine vorba de povesti frumoase oamenii nu vor să fie păcăliti până la capăt. Nimeni nu are nevoie să vadă personal Infernul, ca să creadă în viziunea uriasă a Florentinului; nimeni nu trebuie să viziteze casa lui Romeo, ca să stie că dragostea dincolo de existenta umană există... Oamenii stiu foarte bine ce e iluzie si ce e adevăr si le place certitudinea că Absolutul există, chiar dacă uneori nu ti-e de-ajuns o viată să-l găsesti. Nu trebuie să insisti ca povestea să fie confirmată cu orice pret, trebuie doar să crezi că toate sunt posibile! Am văzut Verona anul acesta; si Verona m-a văzut pe mine, căci unică-s si eu, asemeni ei. Si ceva din Italia am văzut, iar frumusetea ei va dăinui si prin făptura mea firavă, venită de departe doar ca s-o admire... "Te salut, Augustă Italie! Mă voi întoarce." (Iulia Musat, iulia.musat@gmail.com ) |
||
Gând | ||
Când n-am un
lucru, mi-l fac poveste. Si atunci e ca si când l-as
avea. |
||
Imagine | ||
Interesant | ||
Cea mai cunoscută versiune a basmului "Cenusăreasa" este adaptarea lui Perrault, în secolul XVII, a unei povesti medievale din Franta. Cenusăreasa însă este o poveste veche si universală, cu peste 340 de variante până la cea scrisă de Perrault. În versiunea chineză, "originală" (Yeh-Shen), care datează din secolul IX, pantofii Cenusăresei sunt confectionati din fir de aur, având o talpă solidă tot din aur. În versiunea din Scotia (Rashie-Coat), pantofii sunt făcuti din trestie. În povestea medievală din Franta, cea adaptată de Perrault, pantofii sunt descrisi ca fiind "pantoufles de vair", ceea ce înseamnă "pantofi din blană de veverită". Indiferent dacă Perrault a confundat "vair" (blană de veverită) cu "verre" (sticlă), sau pur si simplu nu s-a multumit numai să cizeleze povestea, ci si să-i adauge elemente noi (cum sunt soriceii, dovleacul, zâna cea bună, inclusiv pantofii din sticlă), versiunea lui este cea mai frumoasă prin atmosfera ei de basm, întrucât a redus caracterul sângeros al variantelor anterioare, în care surorile cele hâde si-au tăiat degetele de la picioare, ca să poată încălta pantoful, sau în care regele, după căsătoria Cenusăresei cu printul, se răzbună pe surorile acesteia si pe mama ei vitregă, obligându-le să danseze până îsi dau duhul purtând niste încăltări din fier încins. Acest caracter sângeros a fost apoi reluat de fratii Grimm. | ||
Banc | ||
Se duce un cal la
cinematograf. Bate în gemuletul de la ghiseu: - Vreau si eu un bilet... - Dumnezeule, un cal care vorbeste! - Stati linistită, doamnă, în timpului filmului n-o să vorbesc. |
||
Raftul cu cărti | ||
Întâlnire la Venetia de Elizabeth Adler Jurnalul unui mag de Paulo Coelho Castele si palate din Europa de Ulrike Schober Drumuri de vis. Cele mai frumoase rute ale lumii Opera italiană în capodopere - Belcanto de Alexandru Emanoil |
||
Stiati că... | ||
..."Povestile mamei mele Gâsca", scrise de Perrault în 1697, destinate initial reprezentatiilor teatrale organizate la Curte si publicate sub numele fiului său de 17 ani, s-au bucurat imediat de succes si au promovat un nou gen literar: basmul? | ||
Interactiv | ||
Comentează - spune ce crezi despre numărul
curent Forum - discută cu ceilalti tot ce doresti Stiri - citeste noutăti pe diferite subiecte Programul TV - toate posturile la un loc Acum un an - salt instant în arhivă |
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!
Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactor: Silvia Velea (silvia_gh2002@yahoo.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile.
Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt
binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la www.raspandacul.net.