Arhiva Răspândacul


Raspandacul
Publicatie pentru minti spongioase

Nr. 0998/09.12.2008 | ISSN 1842-2195

Editorial
Preferate
Linkuri preferate
Fluxuri preferate
Imagini preferate
Clipuri preferate
Filme preferate
Cărti preferate
Texte preferate

Galeria de artă
Vezi blog
Vezi albume

Engleză
Caută în dictionare
Participă la wiki
Vezi blog

Citatepedia
Citate recente
Definitii recente
Versuri recente
Adaugă un citat

În pasajul despre vindecarea lui Naaman Sirianul, m-a frapat pentru prima dată observatia că întreaga istorie este tivită cu o salbă de neîntelegeri. Mai toate personajele implicate în cele întâmplate "se fac vinovate", într-o măsură mai mică sau mai mare, de lipsă de întelegere a lucrurilor, de interpretări gresite...
Fetita roabă e o fetită isteată, fără îndoială, o fetită precoce, judecând omeneste; dar dincolo de tot ce poate fi explicat omeneste, e o fetită inspirată si folosită de Dumnezeu pentru initierea unei lucrări de proslăvire a Numelui Său si împlinire a planurilor Sale. Desi doar o roabă în casa generalului bolnav, fetita se afla la curent cu starea de fapt a familiei, fie că auzise ceva, fie că faptul era bine cunoscut, fie că stia să observe ce se întâmpla în jurul ei si să tragă concluzii.
Dar, cum de nu i s-a păstrat numele, la locul cuvenit pe paginile Scripturii? A fost gestul ei de mică însemnătate? De fapt scurta ei aparitie pe scenă a declansat întregul eveniment. Generali si împărati, diplomati si slujbasi de rang înalt, profetul lui Dumnezeu si slujitorul lui, s-au găsit dintr-odată, si fără voie, implicati într-o lucrare stârnită de scurta interventie a fetitei de (nu stim câti) anisori, si fără nume. Schimbările aduse în vietile persoanelor în cauză aveau să fie dramatice si cruciale. Viata lor lua o turnură nebănuită, nesperată si, din păcate în unele cazuri, tragică.
Cine să fi fost acest copil fără nume, însă cu o pregnantă prezentă în viata reală?! A fost si rămâne, cel putin în mod potential, copilul născut în fiecare familie de credinciosi, care asteaptă a fi crescut pentru un destin care să conteze. Fiecărui copil îi corespunde o sperantă (sau măcar un vis). Fiecare copil născut în familie de oameni salvati de Isus Christos are dreptul să crească un Moise, o Estera, un Daniel, o Tabita, un Timotei, ori poate doar un anonim, destinat ca semn de circulatie la încrucisare de drumuri, în viata oamenilor vizati de Dumnezeu. Dar câti dintre ei au sansa să devină ceea ce pot si au dreptul să fie? Părintii au de obicei alte planuri cu privire la ei, limitându-le destinul la ceva foarte prozaic - un copil cu nume, cu profil clar definit, cu carieră aleasă prin decizia lor, în care nu mai rămâne nimic în suspensie, nimic disponibil pentru planurile lui Dumnezeu, care mai întotdeauna "se întâmplă" să fie diferite de ale părintilor. Este nevoie, de cele mai multe ori, ca Dumnezeu să-l facă "rob" pe copil, înainte de a-l putea folosi. Ne vin imediat în minte exemple clasice: Iosif, Samuel, Moise, Estera... copii ceruti de Dumnezeu, sau luati din casa părintească si crescuti în casa lui Dumnezeu. Crescuti pentru jertfă, pentru salvarea altora, nu pentru un viitor confortabil, care din perspectiva lui Dumnezeu rămâne doar un potential nefructificat.
O fi sperat fetita fără nume să-si câstige eliberarea din captivitate? Nu mă îndoiesc că a căpătat aceast cadou, poate singurul care conta. Nu mă îndoiesc, de asemenea că, întors din Samaria, generalul a coplesit-o pe micuta roabă cu toate binefacerile ce-i stăteau la îndemână, poate adoptând-o ca fiică, asigurându-i un viitor îndestulat si la adăpost de primejdii. Mă gândesc însă că libertatea nu putea să aibă un pret prea mare pentru ea. Poate că si părintii ei au fost luati robi si dusi cine stie unde sau, mult mai probabil, ucisi. Nu mai avea casă, ori familie, la care să se întoarcă. De aceea mă gândesc că nu din interes a rostit ea putinele cuvinte aducătoare de sperantă în familia generalului. Mai degrabă din atasamentul si dragostea care se nasc usor în inima curată a unui copil. Generalul si sotia lui se vor fi purtat blând si cumsecade, iar inimioara ei fragedă s-a grăbit să răspundă, deschizându-se ca o floare în mâgâierea blândă a soarelui. si când un copil curat dă, el dă totul.
si apoi, cine nu stia că în Israel Dumnezeu lucra prin profeti? Ceea ce stii despre Dumnezeu, te face responsabil, dar numai ceea ce faci pentru El te transformă în misionar. Credinta adevărată păseste peste hăul care desparte cunostinta de ascultare.
Care ar putea fi atunci neîntelegerea acetui sufletel inocent care, în candoarea lui, aduce nădejdea vindecării de lepră în familia pe care o slujea? Neîntelegerea fetitei ar fi credinta că "proorocul l-ar tămădui de lepra lui". Stim că Dumnezeu este Cel ce vindecă, si mai bine decât noi o stiau profetii. Dar asta nu diminuează cu nimic aportul fetitei. Nu întelegerea l-a salvat pe stăpân, ci credinta ei, principiu ce se aplică la fiecare dintre noi. Poate lipsi o întelegere deplină în mintea noastră, dar inima nu poate fi lipsită de harul credintei...
(Gelu Arcadie Murariu,
agapia.blogspot.com)
 
Gând

Credinta este o aventură; este curajul sufletului de a înfrunta necunoscutul.
(
Henry VanDyke)

 
Imagine
 
Interesant
Si astăzi se consideră că, în linii mari, cruciadele au reprezentat o actiune nobilă. Cruciati au fost niste idealisti care au luptat pentru credinta lor. Însă bunele intentii le-au fost întinate de ignorantă, fanatism, manipulare si cruzime pe scară largă. Dacă Prima Cruciadă ar avea loc în zilele noastre, ar fi considerată un genocid. Dar mileniul ce ne separă de masacrul din 15 iulie 1099 ne face pe multi să nu concepem cruciadele ca fiind niste acte barbare. Cuvântul "cruciadă" are astăzi rezonantă pozitivă, fără legătură însă cu evenimentele istorice reale. Prădarea Ierusalimului a fost considerată o victorie glorioasă, o dovadă a credintei si perseverentei cruciatilor, care nu aveau nicio îndoială că săvârsesc voia lui Dumnezeu - asa cum fusese exprimată trei ani mai devreme de reprezentantul lui Hristos pe Pământ: papa Urban II, care perorase despre opresiunea Bisericii crestine în Est. Dar chemarea papei la arme a fost motivată nu doar de religie, ci si de politică. Ierusalimul se afla în mâinile musulmanilor de mai bine de 450 de ani, însă crestinii orientali fuseseră rareori persecutati. Papa răspundea de fapt unui apel al împăratului bizantin Alexius I, ale cărui pământuri din Anatolia se găseau sub amenintarea turcilor selgiucizi. Papa le-a făgăduit celor cu adevărat devotati că alăturarea la expeditie va însemna ispăsirea de toate păcatele săvârsite. Pentru multi, aceasta era o promisiune fermă că, după moarte, vor ajunge direct în Rai. După o călătorie lungă si istovitoare, în care au avut de înfruntat terenuri neprielnice în teritorii controlate de inamici, arsita verii, lipsa apei si a hranei, în cele din urmă cruciatii au ajuns la portile Ierusalimului aproape decimati si deloc în stare să ia orasul cu asalt. Acolo, un preot a avut o viziune: nu vor putea intra în Orasul Sfânt până nu se vor smeri în fata lui Dumnezeu. Pe 8 iulie 1099, spre uimirea asediatilor, armata s-a transformat într-o procesiune de pelerini în picioarele goale, învârtindu-se solemn în jurul zidurilor, urmându-i pe preotii care predicau. Terifianta baie de sânge care a urmat 7 zile mai târziu s-a născut din acest fanatism religios si din dorinta aprigă de victorie la sfârsitul călătoriei, după trei ani de tensiune impusă mintii si trupului. Oamenii care si-au croit drum prin Ierusalim ciopârtind si înjunghiind au fost convinsi că e un miracol că au ajuns atât de departe. Au crezut cu pasiune, si evlavie, în adevărul literal al strigătului lor de luptă: "Dieu li volt!" - "Dumnezeu o doreste!"
 
Haioase
Portia zilnică
Distractie masivă
Spune un banc

Mobiman
Stiri despre mobile
Discută pe forum

Banc
Un musafir invitat la botez îl întreabă pe Bulă:
- Cum îl cheamă pe noul tău frătior?
- Habar n-am, nu înteleg nimic din ce spune.
 
Raftul cu cărti
Retete de post
Musafirul din cer de Ana Florea
Noul Testament (versiune revizuită, redactată si comentată de Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Clujului)
Egiptul si Grecia Antice. De la piramide la începuturile democratiei de Neil Grant
Mesopotamia si Tărâmurile Biblice. Civilizatiile Orientului Apropiat de Neil Morris
 
Perle
Faptul că găina babei Ioana îsi găsi obstescul sfârsit sub rotile masinii boierului declansă răscoala.
 
Interactiv
Comentează - spune ce crezi despre numărul curent
Forum - discută cu ceilalti tot ce doresti
Stiri - citeste noutăti pe diferite subiecte
Programul TV - toate posturile la un loc
Acum un an - salt instant în arhivă

Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!


Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactor: Silvia Velea (
silvia_gh2002@yahoo.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile. Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt binevenite la
raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la
www.raspandacul.net.