Publicatie pentru minti spongioase
Publicatie pentru minti spongioase
Nr. 1002/15.12.2008 | ISSN 1842-2195
| Editorial |
|
|
 Verbul
a copilări înseamnă "a petrece (undeva
sau cu cineva) anii copilăriei", sinonim cu "a
creste" sau cu un regionalism din Maramures pe care
eu îl îndrăgesc în mod deosebit "a prunci".
Presupun că multi dintre noi îl asociază cu cele mai
dragi momente ale vietii, trăite cu mult înainte de
pierderea inocentei si de cunoasterea dezamăgirii.
Dincolo de toate, acesta este cuvântul pe care eu îl
alătur involuntar perioadei în care încep să mă
pregătesc de sărbători. Nu pentru că mi-ar aminti
de copilărie, ci pentru că acum devin cu
adevărat, în suflet și în minte, un copil fericit. Nu-mi
place în niciun fel frigul de toamnă, de iarnă,
din întâmplare sau de orice alt fel ar fi, prin urmare
dezastrul vremii reci nu poate fi îndepărtat decât de
atmosfera caldă a celor din urmă zile ale anului.
Ultimele două săptămâni din decembrie înseamnă
asteptarea vacantei, care îmi luminează zilele și face
suportabilă extenuarea, ajunsă deja la cote
inimaginabile. Planificarea curăteniei nu-mi dă prea
multe bătăi de cap, în primul rând pentru că nu am
mult spatiu, si în al doilea rând pentru că tocmai
fiindcă nu-mi place, mă apuc de asezat metodic, încet
si în portii mici, fără campanii năucitoare cu iz de
corvoadă. La fel mă descurc si cu traficul sau cu
aglomeratia de la cumpărături... Sunt pregătită
sufleteste pentru ore la volan, iar CD-urile cântă
colinde, cu mine lălăind afon. Magazinele nu-mi plac
în mod deosebit, însă aventura căutării celor mai
potrivite cadouri mă face să uit si asta. Tot cam pe-acum
încep să-mi caut bradul, pândind oarece preturi mai
mici si hotărând în avans locul de asezat si culorile
două de împodobit. Cadourile pe care urmează
să mi le aducă mie Mosul se adună încet-încet,
pentru că de vreo lună deja, niciunul dintre lucrurile
pe care le cumpăr nu va fi folosit, decât după ce va
fi, cu încântare bătândă din palme, ascuns sub brad!
Asta pentru că, oricât de mult as creste si oricâte
responsabilităti mi-ar aseza vremea pe umeri, nu există
copil mai mare ca mine, pentru care viata devine, dintr-odată,
usoară, frumoasă si veselă!(Iulia Musat, iulia.musat@gmail.com ) |
||
| Gând | ||
Consider că
ceea ce ne face să trăim cu adevărat este sentimentul
permanentei noastre copilării în viată. |
||
| Imagine | ||
 |
||
| Interesant | ||
| Adevăratul
Mos Crăciun - care e nimeni altul decât Sfântul
Nicolae - nu vine nici de la Polul Nord, nici din Laponia,
nici de la Coca-Cola, ci a trăit si a înfăptuit minuni
în orasul scăldat de soare care acum poartă numele
Demre, din sud-vestul Turciei. Cele mai multe dintre
minunile sale au implicat prezenta copiilor, si probabil
că bunătatea pe care le-a arătat-o acestora constituie
motivul pentru care i s-a încredintat rolul de sfânt
sărbătorit înaintea Crăciunului. Mosul "Coca-Cola" a existat cu mult înainte de imaginile realizate în 1930 de Haddon Sundblom pentru reclamele companiei cu acelasi nume. Atât ilustratiile sale, cât si cele realizate în 1860 de Thomas Nast se bazau pe versurile poeziei "O vizită a Sfântului Nicolae" (mai cunoscută ca "Ajunul Crăciunului"), scrisă în 1823 de Clement Clarke Moore. Moore este un autor mai putin obisnuit - slujba sa de bază era aceea de profesor de ebraică si alte limbi orientale -, dar importanta pe care a avut-o poezia sa în crearea mitului despre Mos Crăciun este greu de ignorat. El deplasează legenda în Ajunul Crăciunului si, în locul personajului auster al Sfântului Nicolae, autorul descrie un spiridus cu ochi rotunzi si strălucitori, cu barbă albă, învesmântat într-o haină rosie tivită cu blană; el se plimbă într-o sanie trasă de reni, ce poartă nume nostime, intră pe cosul caselor si aduce saci cu jucării. Aceasta a devenit una dintre cele mai cunoscute poezii pentru copii din toate timpurile. Nu se stie când si-a stabilit Mosul "sediul" la Polul Nord si cum a apărut fabrica de spiridusi, dar se pare că motivul pentru care finlandezii sustin că Mos Crăciun locuieste în Laponia îl constituie faptul că renii n-ar putea să trăiască la Polul Nord pentru că acolo nu există licheni. Adresa postală oficială a Mosului se află în Rovaniemi, capitala Laponiei. El primeste 600.000 de scrisori pe an. |
||
| Banc | ||
| Diriginta lui Bulă
îl cheamă pe tatăl lui la scoală. -Domnule, nu mai stiu ce să fac cu fiul dumneavoastră! Nu chiuleste, dar si dacă vine la cursuri, tot degeaba vine, fiindcă nu e atent si mai mult se ocupă cu agătatul fetelor! În clipa de fată e potential corigent la patru materii, deci din nou repetent! - Doamnă dirigintă, vă multumesc că m-ati anuntat. Cu bătaia n-am rezolvat nimic până acum, dar cred că am găsit ac de cojocul lui... Ajuns acasă, tatăl lui Bulă zice: - Bulă, îmbracă-te frumos, iesim la distractie. Îl duce pe Bulă la un sexi-club. Mamă, ce spectacol! Bulă avea ochii ca de melc. - Aoleu, tată! Ce picioare! Ce sâni! Cine îsi permite să aibă femei ca astea? - Premiantii, Bulă, premiantii! |
||
| Raftul cu cărti | ||
| Enciclopedia copiilor Cele mai frumoase povesti cu printi si printese de Dan Faur Mic dictionar explicativ pentru elevi de MIHAELA MARIN Dictionar de literatură universală pentru elevi de Florentin Popescu Hobby - Origami - Constructii din hârtie pentru cei mici si cei mari de Zulal Ayture-Scheele |
||
| Stiati că... | ||
| ...bradul de Crăciun nu a fost utilizat la scară largă în Marea Britanie până în secolul al XIX-lea? | ||
| Interactiv | ||
| Comentează - spune ce crezi despre numărul
curent Forum - discută cu ceilalti tot ce doresti Stiri - citeste noutăti pe diferite subiecte Programul TV - toate posturile la un loc Acum un an - salt instant în arhivă |
||
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!
Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactor: Silvia Velea (silvia_gh2002@yahoo.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile.
Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt
binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la www.raspandacul.net.
