Publicatie pentru minti spongioase
Nr. 1008/23.12.2008 | ISSN 1842-2195
Editorial |
|
|
Îndopati până
la saturatie cu obiceiurile si atmosfera sărbătorii,
devenim cu timpul imuni la adevăratul ei mesaj. Menit a
fi o sărbătoare închinată Mântuitorului, Crăciunul
s-a lătit în zilele noastre la dimensiunile unui
întreg sezon, prefăcut în prilej de realizare a
agendei proprii. Inundat cu un potop de imagini, care ne
captează privirile, si melo-dramatizat prin creatii
muzicale inspirate tot mai mult din repertoriul păgân,
sezonul reuseste să împingă pe planul al doilea
evenimentele dramatice si unice, istorisite în Cuvânt,
care au însotit nasterea lui Mesia, sedimentând mesajul
Scripturii sub un strat gros de erezii, povestiri
siropoase, ritualuri de familie si manipulări comerciale. Ne istovim alergând prin labirintul magazinelor universale în căutarea cadoului perfect, ca si cum sărbătoarea ar fi dedicată părintilor, copiilor, sotilor, sotiilor, fratilor, surorilor, prietenilor etc. Lungi liste de cumpărături, întocmite cu toată grija, ne păstrează memoria proaspătă, nu cumva să uităm pe cineva, desigur în afară de... El. Lui Christos nu-I putem oferi un cadou cumpărat la super-magazin, iar ce-si doreste de la noi rămâne uitat, îngropat sub grămada de pachete frumos ambalate si etichetate artistic, de sub pomul de Crăciun. Când serviciul din biserică începe, în seara de ajun, suntem prea epuizati să mai putem participa cu duhul la încercarea predicatorului de a evoca scenele biblice, devenite prea familiare, ca să mai stârnească în noi emotii sfinte. Gândul ne zboară la masa festivă care urmează, trecem în revistă încă o dată lista invitatilor si zâmbim involuntar, anticipând surpriza musafirilor, când noua retetă de prăjitură le va fi servită. Anticipăm cu nerăbdare felicitările si laudele pentru reusita serii. Încercăm să ghicim cât de inspirati am fost alegând cadourile si imaginăm în gând reactia fiecăruia dintre cei dragi, în clipa desfacerii ambalajului. Facem inventarul gustărilor pregătite pentru colindători si ne "rugăm" pentru reusita serii, în care am investit atâta pregătire, efort, energie, cheltuială si emotii. Pentru Maria si Iosif, nasterea lui Isus a fost mai degrabă începutul unui drum al pribegiei si al suferintei, care-i purta departe de intimitatea căminului lor, pe care-l părăseau pentru totdeauna, ducându-i în exilul Egiptului si, mai apoi, în Nazaret. Cea mai sfântă dintre mame a fost nevoită să nască departe de casă, privată de cele mai elementare conditii ale confortului si igienei cerute de acest eveniment. Viitoarele mame ale zilelor noastre nu lasă nimic la voia întâmplării si nasc în spitale curate, asistate de medici cu experientă si cea mai bună reputatie. O descriere mai simplă, a unei nasteri mai modeste (decât a Pruncului dumnezeiesc), nu cred că este posibilă. Trec neobservate astăzi cuvintelele bătrânului Simeon, prin care Duhul Sfânt dezvăluia Mariei destinul Pruncului de curând născut: "Copilul acesta este rânduit spre prăbusirea si ridicarea multora în Israel si să fie un semn, care va stârni împotrivire". Singura certitudine cu care lumea era pregătită să-L întâmpine pe Copil, a fost "împotrivirea". În timp ce noi sărbătorim sezonul Crăciunului, obosindu-ne picioarele prin magazine, epuizându-ne economiile adunate bănut cu bănut, trecem nepăsători pe lângă multi "prăbusiti" si nebăgati în seamă, de care nu-i mai pasă nimănui. A ajuns mai important să avem parte de o sărbătoare memorabilă în familie si un program artistic reusit în biserică, decât să căutăm a ridica un suflet din prăbusirea lui. Departe de noi gândul că putem face din sezonul acesta o vreme prielnică de a împlini voia Celui pe care-L invocăm în sărbătoare, si a cărui poruncă o putem împlini: "Duceti-vă si faceti ucenici din toate neamurile ..." Nici unul din noi n-are nevoie să caute printre străini, sau peste mări si tări, pe omul în nevoie... (Gelu Arcadie Murariu, agapia.blogspot.com) |
||
Gând | ||
Când o persoană se află jos
în lumea aceasta, un gram de ajutor este mai bun decât
un kilogram de predică. (Edward Bulwer-Lytton) |
||
Imagine | ||
Interesant | ||
Părerea
unanim împărtăsită sustine că trei magi s-au
închinat lui Iisus, deoarece acestia au adus trei daruri,
dar e posibil să fi fost patru magi, iar unul dintre ei
să fi uitat darul, multumindu-se să aducă doar
tămâie. În Evanghelia după Matei, numărul magilor nu este mentionat. În plus, se pare că Iisus nu mai era un prunc, ci un copil, care se afla într-o casă, nu într-un grajd. Majoritatea oamenilor de stiintă sustin că magii erau preoti-astrologi, care i se închinau lui Zoroastru, dar numărul lor variază între doi si douăzeci. Abia în secolul VI s-a convenit că trei magi s-au închinat lui Iisus. Biserica a reînceput să facă cercetări în această privintă. În februarie 2004, Sinodul General al Bisericii Anglicane a acceptat să se facă o revizuire a cărtii Comune de Rugăciune. Comitetul lor a ajuns la concluzia că termenul de "magi" este o transcriere a numelui folosit de oficialitătile de la Curtea Persiei si, din această cauză, "magii" ar fi putut la fel de bine să fie femei, desi acest lucru pare putin probabil. De asemenea, nu se poate determina cu exactitate numărul acestora, nici nivelul lor de întelepciune. |
||
Banc | ||
Se organizează un
concurs de interpretare la clarinet, cu premii care urmau
să fie donate unui scop caritabil. Printre participanti
se înscrie si Bulă. Când ajunge în fata Comisiei,
zice: - Nu vă supărati, dar eu nu am note după care să cânt. - Lasă, Bulă, că îti dăm noi partituri. - Bine, dar nici haine potrivite pentru concurs nu am. - Lasă, Bulă, îti închiriem un smoching. - Dar stiti, nu am clarinet... - Îti împrumutăm noi un clarinet... - Domnilor, dar eu nu stiu să cânt la clarinet! - Păi bine, Bulă, de ce ai mai venit la concurs? - Ca să vă spun să nu contati pe mine. |
||
Raftul cu cărti | ||
Noul Testament (versiune revizuită,
redactată si comentată de Bartolomeu Anania,
Arhiepiscopul Clujului) Dumnezeu pe întelesul nepotilor mei de Jacques Duquesne Lacrimi si sfinti de Emil Cioran Făurari si alchimisti de Mircea Eliade Arta de a fi fericit - 50 de reguli de viată de Arthur Schopenhauer |
||
Perle | ||
Ana l-a trimis pe câinele Laie să vorbească cu părintele. | ||
Interactiv | ||
Comentează - spune ce crezi despre numărul
curent Forum - discută cu ceilalti tot ce doresti Stiri - citeste noutăti pe diferite subiecte Programul TV - toate posturile la un loc Acum un an - salt instant în arhivă |
Dacă ti-a plăcut Răspândacul de azi, răspândeste-l mai departe!
Editor: Lucian Velea (lucian.velea@lexica.ro)
Redactor: Silvia Velea (silvia_gh2002@yahoo.com)
Si tu poti contribui la Răspândacul, la toate rubricile.
Sugestiile si materialele propuse pentru publicare sunt
binevenite la raspandacul@lexica.ro.
Abonarea si dezabonarea sunt oricând posibile la www.raspandacul.net.